Un sat din România este locuit numai de sași. Imaginile din localitate sunt ireale și parcă sunt surprinse din basme. Satul este situat pe valea Târnavei Mici, în judeţul Alba și aminteşte încă de vremurile în care saşii erau majoritari aici. Satul Şona a fost locuit timp de secole de saşi, dar astăzi, aici, mai trăiesc câteva suflete.
Satul Șona, situat pe valea Târnavei Mici, din județul Alba, a fost locuit sute de ani de sași. Acum, în zonă mai locuiesc doar câțiva oameni. Vechea comunitate şi-a lăsat amprenta în localitatea cu circa 1.000 de locuitori.
Chiar dacă saşii au părăsit localitatea, au rămas casele construite într-un stil arhitectural unic, vechile porţi de lemn inscripţionate cu numele proprietarului şi cu anul în care au fost construite, clădirea impunătoare a şcolii, care a fost dată în folosință în 1930, şi, mai ales, de biserica evanghelică, un adevărat monument istoric, o fortificaţie ce stă de strajă de aproape 500 de ani.
În biserica fortificată din localitate se se slujeşte doar la câteva săptămâni o dată, atunci când vine la Şona un preot de la Sebeş. Acesta se îngrijeşte spiritual şi de puţinii saşi care au mai rămas în celelalte localităţi de pe Târnava Mică.
Odată ce saşii au emigrat, în biserică nu au mai fost oficiate botezuri şi nunţi, ci doar înmormântări. Biserica saşilor, care a fost atestată documentar la 1252, se afla la peste doi kilometri distanţă faţă de actualul lăcaş de cult, fiind dărâmată două sute de ani mai târziu.
Pe un turn din biserica actuală, unde s-a folosit piatră din biserica dărâmată, stă inscripţionat anul 1464, dovadă că a existat şi o altă biserică. Între 1520 şi 1550 se construieşte o biserică fără turn, în formă de sală, care a fost dedicata Sfântului Matei și a fost ridicată din piatră şi cărămidă.
Odată cu realizarea Reformei în Transilvania, în 1572, biserica din Şona a devenit Evanghelică. Prima renovare a ei a avut loc în 1657, iar cea mai recentă în 1989.
Sașii care au plecat din Șona se întorc periodic în localitate, pentru a revedea locurile unde s-au născut şi au crescut. De asemenea, au reeditat un obicei unic în Transilvania, „La Şipote”, desfăşurat, în duminica înainte de Rusalii.
Obiceiul datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, când sătenii au cumpărat terenurile agricole de la nobili, fiind în mod deosebit interesaţi să întreţină cele opt şipote (izvoare – n.r.) de pe hotarul satului.
Interesul a fost pentru a a avea apă de băut atunci când mergeau la munca câmpului. Din nefericire, acum nu mai există niciun izvor din cele opt. După ce sași au plecat acestea nu au mai fost îngrijite. „La Şipote” este un obicei pe care saşii din Șona l-au prezentat, după emigrare, şi la diverse festivaluri în țara în care s-au retras, Germania.