Ion Iliescu, primul președinte al României de după Revoluția din 1989, este un personaj controversat, de acțiunile căruia se leagă multe semne de întrebare. În tulburătoarele zile de la sfâșitul lunii decembrie `89, primul șef de stat postdecembrist a cerut „ajutor sovietic, lucru recunoscut ulterior chiar de Ion Iliescu. Potrivit legislaâției de atunci, acea solicitare de ajutor militar din partea URSS-ului se încadra la infracțiunea de trădare. Însă din punct de veder juridic, trădarea s-a prescris, dar în istorie rămâne fapta care ar fi putut schimba destinul României.
Potrivit procurorilor, solictarea de ajutor militar URSS-ului a venit din partea unui grup în care se regăseau Ion Iliescu, Silviu Brucan, generalul Nicolae Militaru și alții. Anchetatorii spun că „această solictare care constituia infracțiunea de trădare nu s-a cercetat niciodată în anii ce au urmat”, conform unui articol publicat de jurnalistul Marius Oprea pe Mediafax.
Oprea spune că în urma unei întâlniri cu generalul Victor Neculicioiu din 1992, acesta din urmă i-a dezvăluit că „serviciile secrete din URSS, Ungaria și Iugoslavia erau deosebit de active în țară” în acele zile de decembrie 1989, dar că nu au primit informații potrivit cărora acestea să se fi implicat în declanșarea evenimentelor.
Solicitarea de ajutor militar a lui Ion Iliescu către Moscova nu a rămas fără răspuns. Pe 23 decembrie, în cinci puncte de trecere a frontierei cu URSS, la aceeași oră, s-au prezentat împuterniciți sovietici care au cerut ca trupele sovietice aflate la graniță să intre în România. Militarii români de care păzeau acele puncte de frontieră, au povestit ulterior, care au fost discuțiile cu respectivii împuterniciți ruși. „Avem în spate efectivele (inclusiv blindate) și vrem să intrăm în România, pentru că am fost chemați.”, au spus sovieticii.
Militarii au luat, în cele din urmă, legătura cu generalul Gușă, recunoscut de sovietici drept șef al armatei (și nu Militaru, așa cum se spunea la televizor). Gușă ordonat ca nicio astfel de intervenție să nu aibă loc și le-a transmis soldaților să nu permită trupelor rusești să intre în țară. În cazul în care militarii ruși ar fi nesocotit ordinele și ar fi încercat să forțeze frontiera, a ordonat să se deschidă foc cu toată tehnica din dotare. Însă în cele din urmă, rușii s-au retras.
Faptele au fost recunoscute și de Ion Iliescu, potrivit jurnalistului Marina Oprea.
Ulterior, Gelu Voican Voiculescu a declarat în fața Comisiei senatoriale condusă de Valentin Gabrielescu faptul că „Gorbaciov voia să păstreze partidul unic în România.”
Același Voican Voiculescu a încercat să îl apere pe Ion Iliescu în fața Comisiei senatoriale declarând că nu s-a „desprins” de fostul președinte al României până la plecarea spre Târgoviște și că știe tot ce a făcut acesta: „știu că n-a fost la ambasada sovietică”.
Cât despre telefonul dat Moscovei, Gelu Voican Voiculescu a declarat: „Bujor Sion (așa-zisul fiu adoptiv al lui Iliescu – n.r.) a lansat ideea să cerem ajutor străin. Ne-am opus, cel mai vehement era Mihai Lupoi, care era militar. Cineva bate la mașină un comunicat să vină trupele sovietice și s-a dat pe post. Dar nu s-a vorbit cu rușii. S-a vorbit cu Karpathy (ministrul Apărării din Ungaria) în limba rusă și Petre mIhai Băcanu a dat asta în ziar spunând că s-a vorbit cu Moscova”.
Citește și: „Ion Iliescu a împlinit 92 de ani azi, 3 martie. Când a ieșit ultima oară în public”