România este unică în Europa. Comoara care zace în pământul săracilor oameni bogați

În România sunt oameni care trăiesc, la propriu, pe un munte de aur. Dar realitatea este cu totul alta la Roșia Montană. Sunt săraci lipiți pământului. Statul român este unul din cele mai bogate din Europa. dar celor despre care discutăm azi, nu le ține de foame.

România este unică în Europa

În România, la Roșia Montană se scrie zilnic povestea amară a celor care mai așteaptă ca cineva să facă ceva pentru ei. Din păcate vor aștepta, ca și până acum, o salvare din partea unor autorități care par a fi dezinteresate.

Carmen Iohannis, cu fusta PREA scurtă în America! Ce s-a văzut când s-a aşezat pe scaun. FOTO DE NERATAT

Irina Loghin, ADEVĂRUL despre starea de sănătatea a lui Florin Piersic! Nu a mai rezistat şi a spus tot: Bătaie de joc

Unica IMAGINE care a scăpat pe net cu Carmen Iohannis în costum de baie! Toți au rămas uluiți

Dacă vă întrebați pe ce avere locuiesc cei din Roșia Montană, vă spunem noi. Este vorba de 4,4 miliarde de dolari. Sunt suficienți bani pentru a hrăni un milion de oameni, trei mese pe zi, timp de un an.

Minele de la Roșia Montană

Cu acești bani România ar putea angaja aproximativ 100.000 de profesori timp de 10 ani. Este, de asemenea, 2% din PIB-ul României, și este averea pentru care Gabriel Resources, compania minieră canadiană dă în judecată țara.

Dezastrul de la Roșia Montană

Roșia Montană este un sat de munte istoric. Este așezat pe galerii miniere romane vechi de 2.000 de ani, și pe cel mai mare zăcământ de aur cunoscut din Europa. Din 1997, Gabriel Resources a planificat să construiască cea mai mare mină de aur în aer liber din Europa. Se gândeau să folosească extracția cianurii. Este vorba de un proiect care ar distruge patru vârfuri de munte, galeriile antice ale minelor și patru sate din zonă.

Proiectul ar reprezenta, de asemenea, o amenințare pentru mediu pentru anii următori. Cianura este un compus extrem de toxic. În cel mai bun caz, proiectul ar crea un lac rezidual cu o durată de viață mult mai lungă decât mina însăși. Specialiștii se tem că s-ar putea fi creat deja aceste scurgeri.

După un proces lung, guvernul român, în 2017,  a pregătit un proiect de lege pentru autorizarea proiectului. În același timp a aprobat exproprierea și relocarea întregii comunități Rosia Montana. Unii au salutat ideea de a avea locuri de muncă bine plătite timp de peste un deceniu, în timp ce alții au refuzat să plece cu orice preț.

Lupta pentru salvarea zonei continuă

A fost nevoie de peste un deceniu de organizare intensă la nivel local de rezolvare. Unele dintre cele mai mari demonstrații din istoria României au ucis proiectul de lege și au prevenit continuarea minei.

”După 15 ani de lupte, am crezut că locul este în sfârșit sigur. Că oamenii obișnuiți ar putea opri acest proiect de exploatare minieră extrem de profitabil … contează ca o victorie monumentală”, spune Roxana Pencea, activistă la Mining Watch și a activat în campania ”Salvați Roșia Montană”.

Dar lupta era încă departe de a se încheia. Aproape de îndată ce o bătălie politică, plină de întorsături, a ajuns la sfârșit, a început o nouă bătălie complet diferită.

În iulie 2015, Gabriel Resources a depus o cerere de despăgubire împotriva României la o comisie ICSID. În esență, aceasta este o comisie internațională în care corporațiile străine pot da în judecată o țară dacă consideră că a încălcat un tratat sau alte obligații sau dacă se simt discriminate. Daunele solicitate au fost confirmate la 30 iunie 2017 la suma de 4,4 miliarde de dolari.

Roșia Montană, interior mină

”Problema pe care am avut-o în România este că proiectul a fost supra-politizat. Politica a împiedicat progresul ”, a declarat pentru Reuters directorul executiv al Gabriel Resources, Jonathan Henry. Compania nu a putut să comenteze pentru New Internationalist.

Va fi un proces lung. Dacă nu există o soluție, arbitrajul va dura cel puțin trei ani. Acum, părțile fac schimb de argumente, iar prima audiere a fost în septembrie 2019. După aceea, orarul devine neclar și nu există nicio șansă de a face apel.