Putin vrea să mai invadeze o țară din Europa. Surpriză mare, nu este vorba despre Moldova

Una din regiunile cu cea mai mare rată a epurărilor, este fără doar și poate, Nagorno-Karabah, regiune de unde peste 50.000 de armeni au luat calea pribegiei. Este locul unde Putin a intervenit recent, oprind conflictul între separatiștii armeni  și cei de origine azeră. Dar, conform unor informații, Putin se gândește serios să ocupe regiunea.

Un scurt istoric al regiunii Nagorno-Karabah

Zona cunoscută astăzi sub numele de Nagorno-Karabah (Artsakh) a fost inițial una dintre cele trei provincii principale ale Armeniei. Rădăcinile istorice ale regiunii pot fi urmărite încă din secolul al V-lea î.Hr.

Vezi și: Se schimbă harta Europei. Putin va fi furios, anunțul Uniunii Europene în privința Ucrainei

În 1724, trupele otomane au invadat teritoriul care era controlat de Armenia și au atacat populația armeană din Artsakh, care s-a ridicat în semn de sfidare și a început lupta pentru independență.

În 1923, actualul Nagorno-Karabah a fost anexat de Stalin la Noua Republică Sovietică a Azerbaidjanului, în ciuda faptului că majoritatea populației era formată din etnici armeni.

Tot atunci etnicii armeni au votat pentru reunirea cu Armenia și au protestat împotriva deciziei lui Stalin. Cu toate acestea, sistemul sovietic nu accepta identitatea națională ca și concept, ceea ce făcea ca autodeterminarea să fie irelevantă.

Căderea URSS și începutul epurărilor

Odată cu venirea lui Gorbaciov la putere și declanșarea reformelor glasnost și perestroika, regiunea avea să intre într-un conflict care a durat mai bine de 35 de ani.

Originile actuale ale conflictului pot fi urmărite până în februarie 1988, când locuitorii de etnie armeană au cerut ca regiunea să fie transferată din Azerbaidjan în Armenia, ambele țări fiind controlate la acea vreme de Uniunea Sovietică (URSS).

În timpul reformelor perestroika ale URSS, regiunea a votat pentru separarea de Azerbaidjan și formarea unei Republici independente Nagorno-Karabah (NKR).

Vezi și: Ce a făcut Putin când a văzut o hartă a Imperiului Rus: ‘Ucraina nu a existat înainte de URSS’

În 1991, Uniunea Sovietică s-a prăbușit, iar Azerbaidjanul și Armenia și-au declarat independența. Tot atunci, Azerbaidjanul a respins revendicarea de independență și tentativa de secesiune a regiunii, anunțând în schimb că zona va fi complet integrată în granițele sale.

Azerbaidjanul, sprijinit în acea etapă de forța militară sovietică, s-a angajat apoi într-un proces de purificare etnică, pentru a elimina din regiune orice populație de etnie armeană.

La începutul anului 1992, impasul politic a degenerat în război, când Armenia și autoproclamata Republică Nagorno-Karabah se aflau de o parte, iar Azerbaidjanul de cealaltă parte.

Războiul a continuat până în 1994 și s-a încheiat cu Armenia controlând o mare parte din fosta Republică Nagorno-Karabah și câteva zone din jurul acesteia, inclusiv zona de teren dintre regiunea separatistă și Armenia.

Zonele suplimentare au fost apoi încorporate în Republica Nagorno-Karabah, în ciuda faptului că nu au fost incluse în constituția inițială.

În urma conflictului, fostul teritoriu din nord, populat majoritar de armeni, s-a aflat acum sub controlul Azerbaidjanului și a fost epurat de armeni, iar pe acest teritoriu s-au stabilit azerii.

În plus, teritoriul care a fost nou încorporat sub control armean a determinat mulți membri ai populației azere să aleagă să plece sau să fie alungați. Până la sfârșitul luptelor, se estimează că 30.000 de persoane au fost ucise.

Putin are de câștigat și de pierdut de pe urma acordului de încetare a focului dintre Armenia și Azerbaidjan

În 2020, conflictul a fost reluat, iar populația armeană avea să treacă iar prin situații dramatice, dar Vladimir Putin, ca un salvator, a impus celor dăouă părți un acord de încetare a conflictului.

Liderul de la Kremlin media în 2020 o nouă încetare a focului între Armenia și Azerbaidjan în războiul lor pentru Nagorno-Karabah, dar, spre deosebire de cele trei încetări anterioare negociate, aceasta are șanse să reziste.

Președintele Azerbaidjanului, Ilham Alîiev, și premierul Nikol Pashinian l-au semnat, iar cel din urmă a remarcat public că acesta implică concesii dureroase. Atât de dureroase, încât biroul său a fost asediat de demonstranți furioși.

Ceea ce se știa despre acordul de încetare a focului sugera o victorie majoră pentru Azerbaidjan, o încetare a focului în vigoare, ceea ce însemna că, prin acord, câștigurile obținute de armata azeră în recuperarea teritoriului său suveran din Nagorno-Karabah și din zonele înconjurătoare vor fi menținute.

Află și: Oamenii care îl trădează pe Vladimir Putin: ”Invazie nejustificată în Ucraina”

Aceasta include orașul Shusha, al doilea oraș ca mărime din Nagorno-Karabah, care domină capitala Stepanakert.

Acordul includea, de asemenea, revenirea sub controlul Baku a unor terenuri suplimentare din apropierea Nagorno-Karabahului.

Toate acestea aveau să fie supravegheate de 2.000 de forțe de menținere a păcii rusești care erau deja desfășurate în regiune.

Putin, care a impus părților o înțelegere, a avut cel mai mult de câștigat. Iar forțele rusești de menținere a păcii sunt cele care trebuiau să aplice acordul.

Acest lucru oferea Moscovei o nouă pârghie pe care să o folosească ca o victorie diplomatică pentru Kremlin. Este posibil ca Moscova să fi avut un motiv în plus pentru a nu acționa decisiv mai devreme pentru a opri luptele.

Lui Putin nu-i place când societatea civilă înlătură alți lideri autoritari care își mențin puterea prin manipularea alegerilor. Așa că a fost întotdeauna sceptic în privința premierului Pashinian, care a venit la putere în urma unor demonstrații pașnice.

Permițând Azerbaidjanului să recupereze porțiuni semnificative din propriul teritoriu, Moscova a slăbit poziția lui Pashinian.

Vladimir Putin se gândește serios să invadeze Nagorno-Karabah

Dar anul 2023 aduce un nou conflict între cele două părți, iar cifrele acestei noi situații arată magnitudinea tensiunilor din zonă.

Peste 50.000 de persoane din Nagorno-Karabah au fugit în Armenia de când Azerbaidjanul a lansat săptămâna trecută un atac asupra regiunii separatiste, potrivit guvernului armean.

Mai mult de40% din populația de 120.000 de persoane din regiune s-a grăbit să fugă imediat ce Azerbaidjanul a ridicat o blocadă de 10 luni asupra singurului drum al regiunii către Armenia.

Această blocadă a provocat penurii grave de alimente, medicamente și combustibil, iar mulți locuitori care se temeau de represalii au fugit deja.

Cifrele actualizate au fost publicate în timp ce bilanțul victimelor unei explozii la un depozit de combustibil din Nagorno-Karabah a crescut la 68 de morți, cu alte 105 persoane dispărute și aproape 300 de răniți, a declarat biroul ombudsmanului din Karabah.

Explozia a avut loc în timp ce oamenii stăteau la coadă pentru a-și alimenta mașinile la o benzinărie din afara Stepanakert, capitala regiunii, luni, pe 25 septembrie.

Cauza exploziei rămâne neclară, dar consilierul prezidențial din Nagorno-Karabah, David Babaian, a declarat că informațiile inițiale sugerează că aceasta a fost rezultatul unei neglijențe, adăugând că un sabotaj este puțin probabil.

Află și: Vladimir Putin amenință Armenia dacă se va supune jurisdicţiei Curţii Penale Internaţionale, care a emis un mandat de arestare pe numele lui. Ce consecințe grave vor exista

De asemenea, autoritățile armene au declarat că au adus 125 de cadavre din Nagorno-Karabah în Armenia pentru identificare.

Ministerul Sănătății din această țară a precizat că toate aceste persoane au fost ucise în luptele de săptămâna trecută.

Hikmet Hajîiev, consilier prezidențial azer, a declarat pe X, fostul Twitter, că spitalele din Azerbaidjan sunt pregătite să trateze victimele, dar nu a precizat dacă vreuna a fost dusă acolo.

Purtătorul de cuvânt al Consiliului de Securitate Națională al SUA, Adrienne Watson, a declarat că SUA vor oferi asistență suplimentară pentru a ajuta comunitățile locale.

În același timp, Vladimir Putin a semnalat că Rusia nu va sta în cale, iar săptămâna trecută, armata din Azerbaidjan a înfrânt forțele armene într-un atac fulger de 24 de ore, forțând autoritățile locale să accepte să depună armele și să înceapă discuții privind reintegrarea Nagorno-Karabahului în Azerbaidjan.

Totul avea să fie făcut cu acordul și implicarea lui Vladimir Putin și a soldaților ruși, iar la finalul negocierilor, trupele separatiste armene aveau să fie dizolvate.

În același timp, surse guvernamentale americane sunt de părere că există toate șansele ca Putin să încerce să ocupe și Nagorno-Karabah, dar numai în cazul în care lucrurile escaladează și mai mult.

Cu toate astea, influența Rusiei în regiune s-a diminuat pe fondul războiului din Ucraina, ceea ce a încurajat Azerbaidjanul și principalul său aliat, Turcia.