În perioada 1924-1942, Gara Buzău a fost martora unei conviețuiri neobișnuite între locuitorii orașului și o pasăre impunătoare dintr-o specie extrem de rară: un vultur zăgan. Acest vultur, botezat de localnici Ilie, a devenit rapid o prezență familiară și îndrăgită de toți. Zăganul, specie protejată și pe atunci foarte rară, a devenit un simbol al gării.
Ilie nu era un vultur obișnuit. Deși sălbatic prin natură, s-a dovedit a fi extrem de prietenos și inteligent. Zilnic, el își făcea plimbările ca un adevărat ”moșier”, dar mereu pe trotuar, parcă înțelegând nevoia de a nu încurca oamenii pe străzile aglomerate ale orașului. Aceasta era rutina lui Ilie: o pasăre regală, dar totodată umilă în felul său, care își cunoștea bine locul în comunitate.
În fiecare zi, Ilie ajungea la piața centrală a orașului, unde măcelarii și vânzătorii îl întâmpinau cu carne sau pește. A devenit atât de cunoscut încât locuitorii îl considerau o parte firească a vieții cotidiene. Ilie își desfășura activitățile într-un mod care a stârnit admirația și afecțiunea tuturor. Când se apropia, oamenii îl hrăneau și-l priveau ca pe un simbol al libertății și al naturii sălbatice, domesticită cumva de farmecul orașului.
Una dintre cele mai interesante povești legate de Ilie este cea despre relația sa cu trenurile. Când Expresul Cernăuți-București trecea prin Gara Buzău, Ilie devenea oaspetele de onoare al ospătarilor din vagonul-restaurant. Aceștia îi ofereau delicatese direct de la bordul trenului, din bucatele lor rafinate. Această legătură specială între vultur și personalul trenurilor a devenit un fel de ritual neoficial al gării, o poveste care se răspândea cu repeziciune printre cei care treceau prin Buzău.
Povestea lui Ilie, însă, nu avea să aibă un final fericit. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1942, un soldat neamț aflat în trecere prin Buzău a făcut un gest necugetat. Dintr-un motiv inexplicabil, acesta a deschis focul asupra vulturului Ilie. Pasărea s-a prăbușit pe peronul gării, iar moartea sa a provocat o durere profundă în comunitate. Oamenii au fost cuprinși de furie și tristețe, iar soldatul care l-a împușcat a scăpat cu greu de mânia localnicilor.
Moartea lui Ilie nu a trecut neobservată. Întreg orașul s-a unit pentru a-i oferi un ultim omagiu. Locuitorii au organizat un cortegiu funerar impresionant, o manifestare rar întâlnită pentru un animal. Pasărea a fost condusă spre locul său de odihnă finală în Cimitirul Dumbrava, unde a fost înmormântată cu onoruri. Înmormântarea vulturului Ilie a devenit un moment emblematic în istoria orașului, o dovadă a cât de mult a însemnat această pasăre pentru oameni.
Pentru o vreme, la mormântul lui Ilie a existat un mic monument funerar, care amintea de acest prieten necuvântător. Cu timpul, însă, extinderea cimitirului a făcut ca acest monument să dispară. Cu toate acestea, amintirea lui Ilie nu a fost uitată. În vecinătatea gării, o stradă a fost botezată ”Strada Vulturului”, ca o mărturie a prezenței sale simbolice și a impactului său asupra comunității.