Povestea lui Liviu Cornel Babeș, „Omul-Torță” care s-a sacrificat în anul 1989. Martirul din Brașov care a protestat împotriva comunismului are acum o statuie în memoria lui

Liviu Cornel Babeș a rămas în istorie pentru gestul său de sacrificiu, considerat un simbol al luptei împotriva regimului comunist din România. În martie 1989, cu doar câteva luni înainte de căderea dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, brașoveanul și-a dat foc pe pârtia Bradul din Poiana Brașov, într-o încercare disperată de a atrage atenția asupra opresiunii și nedreptăților regimului.

Acest sacrificiu tragic, menit să expună suferințele poporului român, a rămas timp de decenii un episod de referință în istoria rezistenței anticomuniste din România.

Deși impactul sacrificiului său a fost imediat resimțit, recunoașterea oficială a meritelor lui Liviu Cornel Babeș a întârziat să apară. Abia după 35 de ani autoritățile din Brașov au dezvelit un monument dedicat lui, onorând astfel memoria celui care a ales să lupte cu propria viață împotriva dictaturii.

Planul macabru al atacatorului de la Târgul de Crăciun. Ce mesaj a postat înainte de atac

Detalii șocante! Cine este autorul atacului de la târgul de Crăciun din Germania. Zeci de răniți și două persoane au decedat

EA este una dintre cele mai importante femei din politica românească! O recunoști?

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Sacrificiul suprem al brașoveanului

În data de 2 martie 1989, Liviu Cornel Babeș a mers pe pârtia Bradul din Poiana Brașov, unde, în fața turiștilor, și-a dat foc. Pe pieptul său purta o pancartă pe care scrisese mesajul „Opriți crimele! Brașov=Auschwitz”. Gestul său dramatic era menit să expună o realitate brutală, o lume dominată de frig, întuneric și represiune.

Totul era bine calculat: Liviu Cornel Babeș a ales să se sacrifice într-o perioadă când erau mulți turiști străini în Brașov, în speranța că aceștia vor duce mesajul său dincolo de granițele României.

Un martor cheie al tragediei a fost Douglas Wallace, un turist britanic care a încercat să stingă flăcările, dar fără succes. Douglas Wallace a descris scenele cumplite presei occidentale, relatând cum Liviu Cornel Babeș, deși în agonie, părea să accepte flăcările ca pe un destin inevitabil. Acest sacrificiu a răsunat la scurt timp în lumea liberă, devenind un simbol al suferinței poporului român sub regimul comunist.

„Am auzit un geamăt și un om cuprins de flăcări a apărut din pădure. Nu părea că încearcă să-și stingă cercul de flăcări care îl cuprinsese. Nu spunea un cuvânt, dar aveam impresia că-i aud sfârâitul părului și al pielii. Durerea sa era cumplită, dar, deși trecuse mai mult de un minut de când îl observasem, nu dădea niciun semn că ar încerca să se salveze. Atunci a apărut cineva cu o pătură și împreună am încercat să-l stingem”, afirma Douglas Wallace în presa occidentală la acea vreme.

Prin acest gest suprem, Liviu Cornel Babeș a dorit să denunțe teroarea din România, unde libertatea de expresie era inexistentă, iar populația era privată de resursele de bază. Românii îndurau lipsuri severe de alimente și energie, ceea ce îi aducea la limita răbdării. În acest context, gestul lui a fost mai mult decât o formă de protest: a fost un apel disperat pentru schimbare.

Revolta muncitorilor

Contextul sacrificiului lui Liviu Cornel Babeș a fost unul agitat. În noiembrie 1987, muncitorii de la Uzina Steagu Roșu din Brașov s-au revoltat în fața nedreptăților salariale și a condițiilor de viață tot mai precare. Aceasta a fost una dintre primele mișcări de revoltă deschisă împotriva regimului lui Ceaușescu și a culminat cu strigătul „Jos comunismul!”, o expresie rar auzită în public la acea vreme.

Muncitorii care au participat la proteste au fost aspru pedepsiți, mulți dintre ei fiind torturați și deportați în județe îndepărtate. Această represiune a fost o altă scânteie pentru Liviu Cornel Babeș, care a simțit nevoia de a lua atitudine.

Protestul său, deși extrem, a fost o formă de solidaritate cu acei muncitori și o încercare de a aduce o rază de speranță într-o societate dominată de frică și teroare.

Memoria lui, recunoscută după decenii

Timp de mulți ani după Revoluția din 1989, numele lui Liviu Cornel Babeș a rămas cunoscut doar printre cei care au trăit acele vremuri. În 1997, autoritățile au început să recunoască sacrificiul său, declarându-l post-mortem Erou Martir, iar mai târziu a primit titlul de Cetățean de Onoare al Brașovului. Cu toate acestea, un monument dedicat lui a fost promis ani la rând, fără a se concretiza.

În acest an, la 35 de ani de la moartea sa, autoritățile din Brașov au reușit să finalizeze și să dezvelească monumentul care îi cinstește memoria în Poiana Brașov. Allen Coliban, primarul Brașovului, a vorbit despre importanța păstrării acestei amintiri, subliniind rolul lui Liviu Cornel Babeș în istoria Brașovului și a României ca simbol al luptei pentru libertate și dreptate.

„Liviu Cornel Babeș este unul dintre cele mai importante repere istorice pentru libertatea Brașovului și pentru ceea ce a însemnat revolta și lupta împotriva dictaturii, împotriva comunismului. ICAR este lucrarea eroului brașovean, propria-i creație. La 35 de ani de la sacrificiul lui suprem, astăzi avem un monument care să-i cinstească memoria.

Am dezvelit în Poiana Brașov monumentul care să onoreze memoria celui care a fost Liviu Cornel Babeș. Este și datoria noastră să veghem la păstrarea acestei memorii. Îmi dau seama cât sunt de dificile pentru familie aceste amintiri. Merită să acordăm cu toții un cuvânt de recunoștință și un cuvânt de alinare familiei Babeș pentru această memorie dureroasă an de an”, a spus Allen Coliban, primarul Brașovului.