Paul Surugiu – Fuego, omul din spatele melodiilor de dragoste. Ce spune despre căsătorie, familie și perioada în care a fost departe de scenă

Paul Surugiu – Fuego, omul din spatele melodiilor de dragoste. Ce spune despre căsătorie, familie și perioada în care a fost departe de scenă
Paul Surugiu - Fuego, interviu despre viață, căsătorie, familie și pandemie

Solistul Paul Surugiu Fuego (44 de ani) e deopotrivă cântăreţ, compozitor, actor şi vedetă de televiziune. De peste 20 de ani e adulat de public. La început de nou an, impact.ro vă oferă, în exclusivitate, un interviu special cu marele artist Fuego despre prietenie, familie și despre noile proiecte muzicale.

”Nu cer nimănui buletinul la intrarea în sală, iar scopul unui artist nu este acela de a se adresa doar unei anumite categorii de public”

Impact.ro: Care a fost sau care este prejudecata pe care o întâlneşti cel mai des la alţii, în raport cu tine?

Paul Surugiu Fuego: Ohoo, lista e lungă aici și-am putea vorbi o veșnicie, pentru că, în general, lumea în care trăim este construită din prejudecăți. Nu știu să spun eu neapărat dacă-i bine sau nu, doar că, uneori, din pricina acestor automatisme, nu mai distingem realitatea și ne afundăm într-o pantă în care nu ne facem cinste nici nouă, nici celor din jur. Nu pot spune că mă lupt cu prejudecățile celor din jurul meu, pentru că, sincer, nu prea mă interesează cei care pornesc de la astfel de premise.

Nu am cum să fiu iubit de toată lumea, nu am cum să fac pe plac tuturor și ar fi realmente plictisitor și absurd să fie așa. Cred că oricum ar fi, nu doar în cazul meu, este foarte important să ne facem treaba cu profesionalism, să luptăm să fim mai buni și să evoluăm. Ulterior, cine are de comentat ceva, este liber să o facă. Sigur că atunci când faci asta, trebuie să ai habar de ce spui, trebuie să ai argumente, trebuie să ai simț de răspundere și o oarecare pricepere, pentru că a vorbi fără noimă și a lovi cu arma cuvântului este simplu și la îndemâna oricui.

Unii cred și acum, după aproape 30 de ani de carieră și numeroase performanțe, după o evoluție, că repertoriul și activitatea mea se limitează doar la cântecul celebru cu bradul. Eronat! Dar nu voi încerca niciodată să modific prejudecățile oamenilor într-un mod anume. Nu! Eu îmi văd de drumul meu, muncesc pe rupte, din suflet, ofer emoții și bucurii, iar cei care se regăsesc în arta mea, foarte mulți de altfel, sunt fericiți! Mulți trâmbițează că am un public îmbătrânit. Cred că nimeni nu este veșnic.

Comercialul își va pierde la un moment dat din strălucire, iar amintirile, emoțiile, experiențele și problemele, vor face cumva ca și preferințele muzicale să fie altele, în ani, rezonând cu un alt tip de mesaj, mai profund. Oricum principiul acesta, legat de publicul în vârstă, este ieșit din calcul. Nu cer nimănui buletinul la intrarea în sală, iar scopul unui artist nu este acela de a se adresa doar unei anumite categorii de public. Nu, la concertele mele vin oameni de toate vârstele și categoriile sociale și da, există și tineri, mulți, care ascultă Fuego, chiar dacă el nu este „pe val”.

Sigur că mulți comentează fără să fi venit vreodată la un concert de-al meu, în sală, ca să vadă ce fac, ce cânt, ce spun. Nu sunt perfect. Am multe de învățat, am un stil diferit și e normal ca unii să nu rezoneze cu asta. Știu că de multe ori cei care-și fac treaba, își văd de drumul lor și nu deranjează pe nimeni, trebuie puși la colț, dar ce să vedeți, n-ați descoperit nici jumătate din câte pot face eu!

”Apreciez sinceritatea prietenilor mei adevărați, cei care-mi spun, verde-n față când greșesc și care au tot interesul ca mie să-mi fie bine”

Care sunt principalele trei calităţi pe care le apreciezi la prietenii tăi?

N-am extrem de mulți prieteni. Nu am mers niciodată pe cantitate, ci pe calitate. Firește că sunt mulți oameni apropiați, colegi, cunoștințe, dar cei care-s în cercul restrâns sunt mult mai puțini. Apreciez sinceritatea prietenilor mei adevărați, cei care-mi spun, verde-n față când greșesc și care au tot interesul ca mie să-mi fie bine. Nu e foarte simplu să primești critici, dar atunci când ele vin cu discernământ, cu asumare și din dorința de a face un bine, sunt cât se poate de benefice.

Și oamenii apropiați îmi spun asta și credeți-mă, apreciez mult mai mult decât anumite laude pe care poate că uneori nu le merit. Apoi apreciez în general discreția prietenilor mei și nu în ultimul rând loialitatea. Nu am înțeles niciodată cum unii pot fi duplicitari, cum pot juca la mai multe capete și cum reușesc mereu să se strecoare. Cred din suflet că un prieten sincer este cel pe care te poți baza oricând, este omul pe care-l suni la trei noaptea și te ascultă, încearcă să te ajute.

”Din păcate, cred, sunt dependent de telefon. Încerc să mă tratez de asta, firește”

De cine sau de ce este cel mai dependent Paul Surugiu-Fuego?

Eu am fost de mic copil independent! Iar asta nu s-a schimbat cu trecerea timpului! Din păcate, cred, sunt dependent de telefon. Nu neapărat că aș sta pe el toată ziua, dar fără acesta, cumva, viața ar fi mai complicată și multe din lucrurile pe care le realizez cu ușurință s-ar produce mai greu. Încerc să mă „tratez” de asta, firește. Și dacă e totuși să am o dependență, la modul propriu al cuvântului, aceea este muzica.

Nu glumesc! Eu nu pot funcționa fără muzică, în nici un fel! Și nu mă refer la muzica mea, pentru că eu nu mă ascult pe mine în general. Pictez cu muzică, adorm și mă trezesc cu ea, în mașină am muzica aproape și desigur, în activitatea mea! În rest, nu prea sunt dependent de nimic și nici vicii nu am! Bănuiesc că mâncatul nu intră în această categorie, nu?

”Pe 25 februarie 2020 eram în centrul New-York-ului, într-un furnicar de oameni, iar pe 16 martie puteam ieși din casă doar cu o hârtie”

Ce spui despre anul 2020?

L-aș prefera, din anumite puncte de vedere, șters din existența noastră. Nu pentru ce am trăit neapărat, ci pentru ce n-am reușit să trăim așa cum se cuvine, pentru faptul că ne-a răpit șanse, bucurii, îmbrățișări și siguranțe. Anul acesta a sădit teama, a pus neîncrederea între noi și cumva, deși mi-e greu să spun asta, ne-a înrăit, ne-a făcut mult mai egoiști, uitând într-un fel, că esența lumii și continuitatea ei stă tocmai în puterea noastră de a fi uniți. Au fost și sunt vremuri grele, la care nu ne așteptam nici în ruptul capului.

Gândiți-vă că pe 25 februarie 2020 eram în centrul New-York-ului, într-un furnicar de oameni, pe 7 martie jucam ultimul concert grandios la Chișinău, în fața a peste 2500 de oameni, iar pe 16 martie puteam ieși din casă doar cu o hârtie și cu o teamă teribilă de a nu mă îmbolnăvi! 2020 este anul în care s-au schimbat multe, dar care, vreau eu să cred că va rămâne ca o pecete, ca o lecție din care vom lua multă vreme de acum înainte notițe de „AȘA NU”, știind acum că se poate ca în orice moment viața să se schimbe complet! Sper că lucrurile se vor așeza în curând!

”În viață, în general, am pierdut multe și probabil voi mai pierde. Important este să renaștem la orice pas din cenușă și să zburăm mai departe”

Dar despre pierderile financiare suferite? Ţi-ai făcut vreun calcul?

Nu, n-am făcut calcule exacte și nici nu vreau să fac asta. Asta e, cu toții am trecut printr-o perioadă dificilă. Pentru unii a fost mai simplu, pentru alții foarte greu și sunt cu sufletul alături de colegii mei artiști care se descurcă foarte greu, dar și de toți cei care au rămas fără locuri de muncă, din industria Horeca sau din alte domenii. Eu nu mă plâng în general și chiar nu e cazul meu să fac asta!

Am pierdut și eu contracte, evenimente, angajamente, mi-am plătit angajații, am plătit impozitele, am încercat să mă mențin pe linia de plutire și am încercat alternative pentru publicul meu, investind în asta. Nu e simplu pentru nimeni și ne dorim cu toții ca lucrurile să se așeze cât de cât! Dar nu fac drame, nici acum și nici în general, chiar dacă mi-e greu sau mi-e ușor! În viață, în general, am pierdut multe și probabil voi mai pierde, la fel cum sunt sigur că voi și câștiga! Important este să supraviețuim, să renaștem la orice pas din cenușă și să zburăm mai departe, spre mai bine!

Cum şi cu cine ai petrecut Craciunul trecut? Dar Revelionul?

Le-am petrecut atipic pentru mine cumva. De ani buni, nici de Crăciun, nici de Revelion, eu nu eram acasă, cântând în această perioadă. De Crăciun eram în ultimele zile ale tradiționalului turneu de sărbători, din toată luna decembrie, iar de Revelion, aveam diverse concerte și manifestări. Acum am stat acasă, ori am mers în vizite scurte și am fost cu cei dragi aproape, bucurându-ne împreună, cu masa plină de bucate, cu povești și amintiri, cu jocuri, filme și concerte interesante!

”Mă bucură o vorbă frumoasă, un telefon de mulțumire, un telefon de felicitare sau unul de încurajare”

Ce cadouri ai primit de la Moşul?

Normale, simple. De multă vreme nu mai pun mare preț pe lucrurile materiale și mă bucur de toate celelalte. Așa am învățat să prețuiesc mai mult tot ce am și cumva, fără să vreau neapărat, am învățat să fiu mai profund. Oricum mă bucur atunci când primesc daruri. Oricum ar fi ele, de la parfumuri la simple dulciuri. Mă bucură în schimb o vorbă frumoasă, un telefon de mulțumire, un telefon de felicitare sau unul de încurajare. Cred că cel mai frumos cadou primit de la Moș Gerilă, cum îi spun eu, a fost liniștea. Am avut sărbători calde, liniștite, cu tihnă și oameni dragi aproape!

”Animalele nu știu sa dezamăgească, așa cum, de multe ori, oameni obișnuiesc sa facă”

Pasiunea ta pentru animalele de companie e cunoscută şi recunoscută. Povestește-ne despre cățelușul tău, Simba..

Paul Surugiu Fuego: Într-adevăr, iubesc animalele și sunt atașat de ele. Nu peste măsură, dar suficient cât să-mi facă viața mai frumoasă! Uneori, acestea sunt mai speciale și mai oneste decât unii dintre noi. Poate din pricina asta, a faptului că sunt atașat de ele, vin și cățeii și pisicile ca un magnet către mine. Efectiv, în viața mea, nu există decât un singur animal și cred eu că e suficient, la ce personalitate are. Este vorba despre câinele meu, care are șase ani în curând – Simba, un superb Akita Inu, cu atitudine, care-i unul dintre prietenii mei cei mai buni, care îmi face și zile fripte, dar mi le și înseninează pe altele. Animalele nu știu sa dezamăgească, așa cum, de multe ori, oameni obișnuiesc sa facă!

Cu ce dorinţe ai intrat în noul an?

Mi-am impus cumva să nu mai am dorințe majore și să încerc să trăiesc clipa mai intens. Nesiguranța timpului pe care-l trăim și toată tevatura din jurul acestei nebunii, m-au făcut să fiu cumva mai precaut cu dorințele mele. Nu de teama că nu se vor realiza poate, pentru că atunci când vrei ceva, lupți și tot reușești puțin câte puțin. Ci doar pentru simplul fapt că nu vreau să trăiesc dezamăgiri de nici un fel! Astfel, tot ce-mi doresc, la modul propriu, deloc idealist, este să-mi țin, în primul rând, mintea limpede.

Să nu pic în capcane de nici un fel! Îmi doresc sănătate pentru mine și pentru familia mea. Îmi doresc tare mult putere de muncă și răbdare multă, ca să pot depăși etape și ca să-mi pot vedea cum trebuie de drumul meu. Mai vreau și inspirație și desigur, posibilitatea de a putea reveni pe scenă. Trebuie să recunosc, egoist, că-mi doresc multe și pentru cei din jur, îmi doresc mai multă unitate, încredere unii în alții, empatie și mult mai puțină ranchiună și invidie.

Nu știu câte din toate dorințele mele se vor înfăptui, dar știu sigur că am suficientă forță anul acesta ca să fac lucruri la fel de interesante și de productive ca în 2020, atât la TVR 2, unde prezint emisiunea „DRAG DE ROMÂNIA MEA!”, duminica, de la ora 15.00, cât și la radio Național FM, unde realizez emisiunea „GRAMOFON”, de luni până vineri, de la ora 19.00, sau în celelalte proiecte ale mele.

”Dacă sunt sănătos, viața are o mulțime de momente interesante pregătite pentru mine, fără a face eu ceva în mod firesc în această privință!”

La ce schimbare majoră în viaţa te gandeşti în 2021? Căsătoria e sau nu e o opţiune pentru tine în acest an sau în cei imediat următori?

Viața în general este într-o continuă schimbare. Nu știm ce va fi mâine și nici nu putem planifica asta în vreun fel anume. Cu atât mai mult acum, într-o perioadă a nesiguranțelor, nu avem cum să știm ce ne rezervă viitorul, ce bucurii sau tristeți, ce planuri are cu noi. Eu nu mi-am planificat niciodată viața în etape clare, concrete și-am lăsat-o mereu să mă surprindă.

Cu atât mai puțin o voi face acum. Dacă sunt sănătos, viața are o mulțime de momente interesante pregătite pentru mine, fără a face eu ceva în mod firesc în această privință! Mereu am lăsat ca lucrurile să curgă de la sine și până acum nu am fost dezamăgit sau decepționat, pe nici un plan! Așadar, trăiesc clipa și mă bucur de fiecare bucată în parte din existența mea!

”Nici tradiționalul turneu de primăvară nu-l voi putea realiza, cu siguranță. Cred și sper ca prin vară să pot reveni în fața oamenilor, să le pot cânta, așa cum simt!”

Când ai programat cel mai apropiat concert cu public?

Data exactă ar fi de 21 mai 2020, deși mi-e greu să cred, la cum arată lucrurile în prezent, că voi putea, în patru luni, să pot realiza proiectul meu pop-simfonic, reprogramat deja de trei ori până în prezent. Pe mine m-a prins nebunia asta cu acest proiect în linie dreaptă, cu totul realizat, cu partituri, repetiții, sceno-tehnică, tot.

Producția este impresionantă, așa am gândit-o și parcă nu aș vrea să schimb acest concept acum, mai ales că este un vis de-al meu, care ajunge acum să se împlinească. Doar că, probabil, în mai, va fi complicat de susținut. Pe scenă sunt peste 140 de artiști, Orchestra Metropolitană București și Corul Accoustic, dirijate ambele de maestrul Daniel Jinga. Nu știu ce va fi! Am învățat că nu mai e de bun augur să faci previziuni și planuri mărețe.

Las lucrurile să se petreacă de la sine și voi lua decizii la timpul potrivit. Nici tradiționalul turneu de primăvară nu-l voi putea realiza, cu siguranță. Cred și sper ca prin vară să pot reveni în fața oamenilor, să le pot cânta, așa cum simt! Oricum, până atunci, în primăvara asta, dincolo de televiziune și radio, am mai multe surprize, videoclipuri spectaculoase filmate prin locuri de poveste ale României, la cântece noi!

”Vreau să văd chipurile celor din public, fără măști, fără distanțare! Poate că nu vom reuși vreodată să revenim la ceea ce era înainte”

Care va fi primul gest pe care-l vei face când te vei urca iar pe scenă?

Voi merge în mijlocul oamenilor. Asta-mi doresc cel mai tare. Asta-mi lipsește. Eu sunt artistul care stă cu orele la autografe și dincolo de cântat, mi-a lipsit și interacțiunea directă. E foarte greu să vrei să vorbești sau să povestești cu oamenii și să nu o poți face. Și vreau să văd chipurile celor din public, fără măști, fără distanțare! Poate că nu vom reuși vreodată să revenim la ceea ce era înainte, dar măcar să putem transmite și primi emoții.

Și cred din suflet că arta, indiferent de forma ei, fie că e muzică, teatru, dans sau altceva, este cea care ne poate aduce pe linia de plutire și ne poate păstra sufletul în regulă! Și nu doar pentru a nu îndobitoci, ci pentru pura dezvoltare a minții și a emoțiilor! Apoi cred că voi avea cele mai puternice stări când voi reveni. Și voi învăța să prețuiesc mult mai mult concertele minunate, oamenii care vin să mă vadă și toată această bucurie pentru care mulțumesc în fiecare zi!

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI