Care sunt părțile din pește pe care nu trebuie să le mai consumi. Specialiștii în sănătate trag un semnal de alarmă asupra unor părți componente ale peștelui care ar trebui evitate de la consum. Iată ce trebuie să știi dacă pregătești o masă cu pește și la ce anume să fii atent.
Tu ce faci cu pielea peștelui atunci când îl gătești? O arunci sau o mănânci? Specialiștii în sănătate susțin că pielea peștelui nu este tocmai indicată pentru dietă. Dar nici grăsimea, întrucât ambele colectează toxine care se acumulează în apele râurilor, lacurilor și oceanelor.
De asemenea, acești contaminanți se regăsesc și în carnea de pește, însă nu așa de mult ca în pielea de pește. Iar din acest motiv, specialiștii sunt de părere că consumul de piele de pește nu este considerat sănătos.
Specialiștii de la Agenția de Protecție a Mediului din Statele Unite îi sfătuiesc pe consumatori ca înainte de a găti peștele să elimine pielea, grăsimea și organele interne ale peștelui prins în sălbăticie.
Când cumperi un pește întreg de la piață, este de obicei eviscerat, iar pielea se îndepărtează. Mai trebuie să fii atent și la mercurul care se regăsește și în țesutul peștilor, dar eliminarea pielii și grăsimilor nu te va ajuta să eviți această problemă.
Expunerea la mercur poate cauza probleme grave de sănătate. Atât la oameni, cât și la animale, nivelurile mai mari de mercur sunt asociate cu probleme ale creierului, scrie healtline.com.
Un studiu efectuat pe 129 de adulți brazilieni a constatat că nivelurile mai mari de mercur din păr au fost asociate cu o scădere a abilităților motorii fine, a dexterității, a memoriei și a atenției. Studii recente leagă, de asemenea, expunerea la metale grele – cum ar fi mercurul – cu afecțiuni precum Alzheimer, Parkinson, autism, depresie și anxietate.
Cu toate acestea, beneficiile nutriționale ale peștelui depășesc probabil riscurile expunerii la mercur – atâta timp cât vă moderați consumul de pește cu conținut ridicat de mercur. Mercurul din pește nu afectează pe toată lumea în același mod. Prin urmare, anumite persoane ar trebui să aibă o mai mare grijă. Persoanele cu risc sunt femeile care sunt sau ar putea rămâne însărcinate, mamele care alăptează și copiii mici.
Copiii sunt mai vulnerabili la toxicitatea mercurului, iar mercurul poate fi transmis cu ușurință fătului unei mame însărcinate sau copilului mamei care alăptează.