Explicația pentru gestul Papei Francisc care a șocat lumea: de ce sărută picioarele liderilor de stat

Gestul pe care l-a făcut Papa Francisc în momentul în care s-a întâlnit cu doi foști rivali politici din Sudanul de Sud a șocat o lume întreagă. Suveranul pontif s-a aplecat și le-a sărutat picioarele președintelui Salva Kiir și fostului lider al rebelilor Riek Machar.

Cei doi s-au aflat într-o vizită la Vatican pentru o întrevedere cu Înaltul prelat, iar la final au fost luați prin surprindere de gestul Papei Francisc, care s-a aplecat și le-a sărutat picioarele. Gestul a venit după semnarea unui armistițiu care a dus la încheierea conflictului din Sudanul de Sud.

Timp de zeci de ani, Sudanul, care este majoritar musulman, s-a războit cu Sudul, majoritar creștin. Sudanul de Sud a devenit independent în 2011, însă după doar 2 ani a izbucnit un război civil care i-a pus față în față pe Salva Kiir și Riek Machar și care a dus la uciderea a mai mult de 2,5 milioane de oameni, în timp ce alte 5 milioane de persoane au fost strămutate pe plan extern. Nu au fost puse la socoteală strămutările făcute pe plan intern.

Papa Francisc le-a sărutat picioarele liderilor sudanezi

După ce Papa Francisc s-a aplecat și le-a sărutat picioarele celor doi lideri sudanezi, mulți s-au întrebat de ce a făcut suveranul pontif un asemenea gest. Ne putem da seama chiar din cuvintele pe care Înaltul prelat le-a adresat celor 2 oficiali.

„Vă cer ca un frate să rămâneţi în pace. Vă cer acest lucru din toată inima, permiteţi să mergem înainte. Vor fi multe probleme, dar ele nu ne vor birui. Mergeţi înainte, rezolvaţi problemele. Vor fi greutăţi şi veţi avea neînţelegeri, dar păstraţi-le în interiorul birourilor. În faţa oamenilor ţineţi-vă de mână şi fiţi uniţi. Astfel, ca simpli cetăţeni, veţi deveni părinţii naţiunii. Permiteţi-mi sa vă cer acest lucru cu inima, cu sentimentele mele cele mai profunde”, le-a spus Papa Francisc.

Astfel, gestul Papei este un exemplu de iertare dat pentru cei doi lideri, care ar trebui să se gândească mai mult la dezvoltarea țării și la soarta oamenilor decât la puterea politică.