Pădurea din România care ascunde Poarta Iadului. Ce se întâmplă acolo, de fapt
O pădure din România ascunde poarta iadului, adică niște gropi noroioase fără fund, care înghit tot ce se apropie de ele. Cum este posibil așa ceva? Specialiștii vin cu explicația pentru acest fenomen. Între timp, localnicii știu că aici există o pădure care ascunde fenomene pe care le consideră cel puțin misterioase. Mulți cred că pădurea este blestemată și stau departe de ea.
Ce este Poarta Iadului și unde se află în țara noastră
În Botoșani, comuna Copălău, satul Cerbu, există o pădure care ar avea puteri magice. Este vorba despre un fel de vulcani noroioși care par gropi fără fund și înghit totul. Comuna este formată din așezări rurale care au o istorie ce se trage din Evul Mediu. Există, așadar, multe legende, povești și mistere care se plimbă prin aceste locuri.
Multe dintre ele au în centru pădurea Buduhai, care este considerată un loc blestemat. Pădurea veche se întinde pe hectare și în preajma ei, dar și în interior, există niște gropi cu nămol sau apă, însă cea mai terifiantă este deschiderea mare în pământ dintr-o poiană. Localnicii spun că această groapă este cea mai mare, dar și cea mai răufăcătoare.
”Despre pădurea asta s-au spus multe. Vrute şi nevrute. Este ceva acolo de bagă frică în sufletele oamenilor. Eu nu pot să spun ce, fiindcă nu ştiu”, spune nea Ilie Siminiceanu, un bătrân din comuna Copălău, potrivit adevărul.ro.
Ce spun specialiștii
”Smârcul din pădure este numit de cetăţeni “poarta iadului”, pentru că are un diametru de 40 de metri, şi se spune că de acolo ar fi ieşit necuratul, iar locul este blestemat.
Oamenii ar fi dispărut fără urmă prin pădure, traşi acolo în smârc. Evident pentru mine sunt doar legende şi atât”, spune profesorul Alexandru Bălăucă, fost bibliotecar al comunei.
”Aici pădurea este considerată blestemată. Ar umbla necuratul prin zonă. De fapt smârcul din pădure este considerat o adevărată poartă a iadului.
Tuturor le era teamă să se apropie de el. Toţi înconjurau. Am auzit poveşti cum dispăreau oamenii care mergeau prin pădure. Dispăreau fără urmă.
Se spune că un mare boier care avea moşie la Flămânzi a trecut pe aici şi vizitiul a adormit. Era cu fiica lui, boierul, şi cu ginerele. Dormeau toţi.
La cai parcă le-a luat cineva minţile, oamenii spun din tată-n fiu, că era necurat din smârcuri şi au intrat caii acolo. Au pierit toţi aici în smârc cu tot cu cai şi caleaşcă”, spune Ioan Ungureanu.