Povestea de iubire dintre George Topîrceanu și Otilia Cazimir a scris istorie în sufletele romanticilor literaturii românești, idila dintre cei doi poeți fiind presărată cu tragedie, pasiune și promisiuni destrămate. S-au cunoscut în casa marelui Mihail Sadoveanu, iar, de atunci, nimic nu a mai fost la fel.
Nu este nicio surpriză să aflăm că, în lumea literară românească, legăturile de amor sunt, adesea, la fel de captivante precum operele autorilor înșiși.
Una dintre aceste povești de neuitat este cea dintre Otilia Cazimir și George Topîrceanu, doi dintre cei mai de seamă poeți și scriitori ai secolului al XX-lea.
Relația lor a fost una complexă și profundă, marcată de o legătură artistică emoțională extrem de puternică, dar și de tragedia care a sfârșit prin a-i separa mult prea devreme.
Otilia Cazimir și George Topîrceanu s-au întâlnit, pentru prima dată, în casa romancierului Mihail Sadoveanu, într-o Românie interbelică. Ea avea 17 ani, el 25. A fost dragoste la prima vedere, apropiindu-se în cadrul discuțiilor literare, vorbind despre artă, muzică, literatură și poezie.
Cei doi amorezi au colaborat la mai multe proiecte culturale, scriind împreună pentru revista literară „Gândirea”.
Ambii erau cunoscuți pentru umorul lor fin, inteligența, sarcasmul și abilitățile poetice excepționale, colaborarea lor aducând o contribuție semnificativă la crearea unor capodopere literare ale acelor vremuri.
Povestea lor pasională de iubire a rămas însemnată pentru posteritate în sutele de scrisori pe care Otilia Cazimir și George Topîrceanu și le trimiteau zilnic, pentru a-și exprima sentimentele arzătoare.
S-au iubit ca în filme și și-au jurat dragoste eternă, însă ghearele reci ale morții nu au milă față de nimeni.
În mai 1937, George Topîrceanu se stingea din viață la doar 51 de ani, din cauza unei boli cumplite, iar șocul pierderii iubitului său a marcat-o pentru totdeauna pe Otilia Cazimir.
Distrusă de durere, iubita regretatului poet a relatat, așa cum a știut ea mai bine, printr-o epistolă, ce sentimente cumplite au încercat-o prima dată când a vizitat mormântul rece al sufletului ei pereche.
”16 mai 1937. Duminică seara. Azi am fost la cimitir, întâia oară de atunci. I-am dus și din partea matale garoafe (nu terminasem încă banii de flori). Mormântul lui, înțelegi mata cuvintele astea absurde?
Mormântul lui! Dar nu l-am simțit pe el acolo, dedesubt. El e în altă parte. O să-l caut și o să-l găsesc. Prea mi-e dor de el ca să nu mai fie nicăieri.
Sunt ostenită. Din ce în ce mai ostenită. Îmi vine să mă așez pe marginea drumului și să mor. Dar… n-am vreme. Am atâtea de făcut!
Două zile am lucrat, la via domnului Sadoveanu, ca să pun un pic de ordine în manuscrisele lui. Caietele, însemnările lui, claie peste grămadă într-un sac! Le-am scos, le-am netezit, le-am rânduit.
Filosofie, psihologie, fizică, studii despre stil, versuri, teatru Papură-Vodă, Microcosm. Așa de tare m-a emoționat, așa de cumplit m-a speriat imensa bogăție de material de preț pierdut, așa de tare m-a obosit efortul, că am venit acasă bolnavă, cu corpul prins de dureri rele, cu fălcile încleștate. ”, îi scria faimoasa poetă prietenei sale, Sandra Cotovu, potrivit Adevărul.
Cu toate că despărțirea tragică a pus capăt colaborării lor artistice și a legăturii lor personale, moștenirea literară a lui Otilia Cazimir și George Topîrceanu continuă să trăiască prin operele lor.
Poeziile și scrierile lor rămân astăzi monumente ale literaturii autohtone, amintindu-ne de talentul și de contribuția lor la cultura națională.