Ordinul secret dat de Nicolae Ceaușescu după ce a aflat că va fi omorât. Informațiile au ieșit la iveală abia acum
Nicolae Ceaușescu avea în plan să construiască o linie secretă de metrou care ar fi urmat să lege Casa Poporului de Aeroportul Otopeni. Proiectul a fost ținut secret în timpul vieții lui și primele informații au apărut abia la câțiva ani după Revoluție. În condițiile în care Serviciul Român de Informații (SRI) refuză să ofere accesul în subsolul Palatului Parlamentului, nimeni nu știe dacă fostul dictator a dat sau nu startul lucrărilor.
Nicolae Ceaușescu avea în plan o linie secretă de metrou între Casa Poporului și Aeroportul Otopeni
Fostul dictator a simțit că poporul român începe să fie nemulțuit de condițiile de trai și a vrut să fie sigur că se poate salva în cazul unei revolte. A ordonat să se construiască o linie secretă de metrou care să fie folosită doar de către conducerea Partidului Comunist Român și care să facă legătura între Casa Poporului și Aeroportul Henri Conadă.
Nicolae Ceaușescu fusese informat că ar putea fi ținta unor atacuri, astfel că în mintea lui a încolțit repede ideea unei rute de salvare în caz de pericol major. S-a gândit că cel mai bine ar fi să apeleze la Armată, cu ajutorul căreia reușise să construiască deja lucruri mărețe în România.
„S-a discutat mult la începutul anilor ’80 despre proiectul metroului prezidenţial, am auzit de el. Ştiu sigur însă că prin aceste tunele preşedintele circula cu o barcă pneumatică. Avea traseu subteran de la Comitetul Central de-atunci, în care acum funcţionează Ministerul de Interne, şi se bifurca către magazinul Muzica, Palatul Regal şi Biserica Kretzulescu”, mărturisește istoricul Dan Falcan.
La 30 de ani de la Revoluție, nimeni nu poate spune cu exactitate dacă lucrările la linia secretă de metrou au fost vreodată demarate sau în ce stadiu se aflau acestea în 1989, când fostul președinte al României a fost executat. Unele voci susțin însă că între Palatul Parlamentului și stația Izvor există o linie de metrou construită în perioada în care Ceaușescu se gândea la „marea evadare”.