Una dintre cele mai mari comori descoperite vreodată în România a fost scoasă la lumină, accidental, de inundații. Oamenilor nu le-a venit să creadă cât aur au găsit!
Filmele și legendele americane sunt pline de aventuri ale vânătorilor de comori, însă puțini știu că aceștia existau și pe teritoriul României. Cu aproape 500 de ani în urmă, un grup de pescari a dat peste una dintre cele mai valoroase comori din istoria noastră. Mulți sunt convinși că acest tezaur este mult căutata comoară a lui Decebal.
Era anul 1550. Apele râului Strei erau pline de bărcile pescarilor. La un moment dat, unul dintre ei a observat ceva strălucind în lumina soarelui, printre pietre. Pe măsură ce s-a apropiat, și-a dat seama că, în apă, erau monede de aur. Multe!
Potrivit istoricilor, peste 400.000 de monede și o cantitate impresionantă sloiuri -piese- din aur au fost scoase din apele râului Strei, în apropierea orașului Deva.
Descoperirea fabuloasă ar fi putut rămâne ascunsă pe veci, dacă vremea nu ar fi „ajutat”. Din relatările din acea perioadă, se pare că tezaurul a fost scos la lumină în urma inundațiilor și alunecărilor de teren provocate de ploi abundente.
Cea mai cunoscută variantă despre momentul descoperirii comorii este cea descrisă de cărturarul Gheorghe Șincai, în „Hronica Românilor”:
„Mergea niște pescari români cu șeicile din Mureșu în Streiu și, legându-și luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipește ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului și cerând mai de adinsul, au aflat și mai mulți galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, creaiul Traciei, cu inscripție grecească. Cum am înțeles din oameni vrednici de credință, la 400.000 de galbeni și mulți sloi de aur au aflat.”
Potrivit legendei, în timpul războiului cu romanii, regele dac Decebal și-a ascuns o parte importantă a comorilor sale în albia râului Sargeție, din apropierea Sarmizegetusa Regia, scria istoricul Dio Cassius.
„Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri și săpase acolo o groapă. Pusese în ea o mulțime de argint și de aur, precum și alte lucruri foarte preioase, așezase peste ele pietre și îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia, Decebal pusese în siguranță, în niște peșteri, veștminte și alte lucruri la fel. După ce făcu toate astea, îi măcelări, ca să nu dea nimic pe față”, scria Dio Cassius.
Însă romanii au pus mâna pe o parte din comoară, după ce, scrie istoricul Biciclis, unul dintre puținii care ar fi știut adevărul, a dat în vileag totul. Aurul a ajuns, în cele din urmă, la Roma.