Oamenii care l-au trădat pe Nicolae Ceaușescu. Din cauza lor a fost omorât dictatorul

Oamenii care l-au trădat pe Nicolae Ceaușescu. Din cauza lor a fost omorât dictatorul

Nicolae Ceaușescu a avut în sistemul aparatului de stat, dar și în serviciile secrete ale vremii, oameni importanți care, la un moment dat, au decis să îi întoarcă spatele și să dezerteze. Unii dintre aceștia au devenit și ”artizanii” decăderii și, în cele din urmă, cei care i-au adus sfârșitul.

Oamenii care l-au trădat pe Nicolae Ceaușescu

Înainte de venirea lui Nicolae Ceaușescu la conducerea Partidului Comunist Român, așa cum povestește Colonelul (r) Ioan Burdulea, ofiter de informatii activ înainte de 1989 in celebra UM 0110, în cartea sa, ”În slujba adevărului – din amintirile unui ofițer de informaţii”, ”serviciile secrete române sunt supuse unei transformări substanţiale. În perioada 1947-1965, sunt practic redesenate de consilierii sovietici, după modelul NKVD. Primele succese ale nou înfiinţatei structuri de securitate, puse în slujba regimului comunist, au fost, instaurarea guvernului democratic condus de dr. Petru Groza la 6 martie 1945, manipularea alegerilor parlamentare din anul 1946, desfiinţarea PNT-CD şi PNL, impunerea unui program de reforme economice şi social-politice după modelul sovietic, reprimarea duşmanilor de clasă, instaurarea dictaturii proletariatului, abolirea monarhiei şi declanşarea programului: Omul Nou. În 1948 se proclama Republica Populară Romana, iar Siguranţa Statului începe să fie populată cu ofiţeri NKVD, cei mai mulţi ruşi, care ulterior îşi schimbă numele cu unul românesc. Printr-un proces similar de sovietizare trec toate statele membre al Tratatului de la Varşovia, peste tot cu implicarea directă a „consilierilor sovietic”.

Oamenii care l-au trădat pe Nicolae Ceaușescu. Din cauza lor a fost omorât dictatorul
Oamenii care l-au trădat pe Nicolae Ceaușescu. Din cauza lor a fost omorât dictatorul

După momentul 1968, România îşi propune să construiască o axă pro occidentală. Începând cu 1975, regimul de la Bucureşti, condus de Nicolae Ceasusescu primeşte împrumuturi de la FMI şi Banca Mondială de 2,3 miliarde dolari. Avansul tehnologic obţinut de România din colaborarea cu Vestul, obliga serviciile secrete ale URSS şi ale aliaţilor din Tratat să declanşeze „măsuri active împotriva României”. Aşa a luat naştere operaţiunea Progress, în 1971 când Nicolae Ceauşescu se îndepărtează de politica Moscovei, cu sprijinul puterilor occidentale şi-n mod special al SUA şi a Marii Britanii şi astfle, serviciile secrete româneşti încep să-şi schimbe optica şi mai ales principiile de funcţionare. Ca reacţie imediată din partea aliaţilor socialişti, România este inclusă definitiv pe lista inamicilor iar “măsurile active” s-au realizat prin intermediul altor state vecine şi prietene. Însă, spre sfârşitul anilor 70, Ion Mihai Pacepa, şeful spionajului românesc defectează la CIA şi dezvăluie operaţiunea Orizontul, în cartea Orizonturi Roşii, lucrare ce avea să pună capăt relaţiei lui Ceauşescu cu Occidentul.

Sovieticii reuşiseră să penetreze, la sfârşitul anilor 60, serviciile SUA şi ale NATO şi astfel, au reuşit să manipuleze genial defectarea lui Pacepa, intoxicând mediile occidentale cu ideea ca Ceauşescu a fost doar un cal troian al URSS în Occident şi că „revolta” împotriva invadării Cehoslovaciei a fost secventa unui plan pus la punct de Brejnev şi Ceauşescu. Desecretizarea arhivelor fostului serviciu secret al Germaniei de Est, în 1991, celebrul STASI, a scos la lumină documente care atestă planul unei acţiuni coordonate a Pactului de la Varşovia împotriva României. Proiectul fusese demarat din 1962 atunci când Hruşciov ordonase statelor membre ale Pactului să restricţioneze cooperarea pe linie de informaţii cu România, moment la care ţara noastră devenise deja în ochii ruşilor „aliatul dizident.” Acţiunea a fost re-confirmată în anii ’90 de documentele secrete din aşa numita „Arhiva Mitrokhin”. Documentele oferite britanicilor în 1991 de defectorul Vasâli Mitrokhin (fost archivist al KGB) relevă, printre altele, o operaţiune denumită sugestiv „PROGESS.” Pusă în operă la ordinele liderului rus Leonid Brejnev, „PROGRESS” a urmărit poziţionarea la vârful statelor membre ale Pactului de la Varşovia a unor agenţi controlaţi de serviciile secrete ruse. În aceste condiţii KGB-ul iniţiază rezidenţe sub diverse acoperiri (turişti, oameni de afaceri), în România fiind trimişi, din 1971, un număr necunoscut de agenţi ilegali.

Activarea „PROGRESS” a urmărit şi scoaterea din adormire a grupurilor de influenţă, aflate în conservare, alcătuite din foşti studenţi români care studiaseră în anii ‘50 la Moscova. Aşa se explică de ce Uniunea Sovietică începuse să ofere dublă cetăţenie „specialiştilor” aflaţi la „studii” în Rusia, de la finalul anilor ’70. Sovieticii au tot ţesut ani la rând această pânză de păianjen foarte stufoasă, care a dat mari bătăi de cap contraspionajului român şi care şi-a dovedit utilitatea în 1989.”

Din cauza lor a fost omorât dictatorul

Conform documentelor vremii, desecretizate ulterior, primul dezertor, așa cum spuneam mai devreme, a fost Generalul Ion Mihai Pacepa, urmat înde-aproape de alți ofițeri de rang înalt și numai din rândurile serviciilor, istoricul Cristian Troncotă fiind cel care a  publicat în Revista Inteligence, a Serviciului Român de Informaţii, numele celor care au dezertat ulterior momentului Pacepa.

„Din studiul dosarelor clasate la fondul penal al arhivei fostei Securităţi rezultă că, în perioada 1975-1982, au trecut „Cortina de Fier”, cerând azil politic în Occident: Pavel Matei Haiducu (civil angajat în DIE, a dezertat în Franţa), lt. maj. Dan Ştefănescu (a dezertat în SUA), cpt. Andrei Luca (în timp ce se afla în misiune în Bulgaria, a trecut şi a dezertat în Italia), cpt. Ovidiu Tănăsescu (a dezertat în Suedia), cpt. Marius Ştefan Stoina (a dezertat în Suedia), cpt. Nicolae Horodincă (a dezertat în SUA), cpt. Ioan Şerban (a dezertat în Elveţia), maior Traian Nicola (a dezertat în SUA), maior Mihai Gheorghe (a dezertat în R.F.G.), maior Ioan Teodor Covaci (a dezertat în Belgia), lt.col. Florin Brozici (a dezertat în Belgia) şi colonel Nicolae Vasile (a dezertat în Franţa). Toţi au fost condamnaţi la moarte, în contumacie, prin sentinţe pronunţate de tribunalele militare, sentinţele care au rămas şi astăzi definitive. Acestora li se adaugă locotenent colonelul Liviu Turcu din CIE, care a cerut azil politic în Franţa, în primăvara anului 1989”, arată istoricul Cristian Troncotă, autorul studiului „Enigma defectorilor-transfugi din fostul bloc estic comunist din Europa”.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI