O companie simbol a României, în faliment. După mai bine de un secol, fabricile celebre sunt în pericol de închidere. Cine e vinovat

Acum mai bine de 100 de ani, în plină revoluție industrială, apărea la Cluj-Napoca una din primele fabrici de pantofi. În timp, și prin retehnologizările aduse în ani, fabrica Clujana avea să-și facă un nume. Atât pe plan local, dar și în exterior, produsele de aici aveau să devină cunoscute și purtate de generații întregi. Anul 2022, din păcate, găsește această companie simbol a României în faliment. Din păcate, după mai bine de un secol, fabricile celebre sunt în pericol de închidere, iar vinovatul încă se caută.

Fabrica Clujana, 111 ani de recunoaștere și calitate

Suntem la începutul secolului al XX-lea. Este momentul unui adevărat boom industrial, atât în Europa, cât și dincolo de ocean. Pe bătrânul continent, a doua revoluție industrială, cunoscută și sub numele de revoluția tehnologică, a fost o fază de descoperiri științifice rapide, standardizare, producție în masă și industrializare de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la începutul secolului al XX-lea.

Revoluția industrială a transformat societățile în mare parte rurale și agrare, în special în Europa și America de Nord, în societăți industrializate și urbane.

Înainte de startul noului secol se pun bazele și unui sistem centralizat financiar, prin rolul substanțial în progresul economic și financiar al României al Marmorosch-Blank. Înființată în 1848 de bancherul evreu Jacob Marmorosch și de cumnatul său, Jacob Loebel, instituția avea să devină în scurt timp cea mai puternică bancă din istoria economiei românești.

România acelui început de veac avea să cunoască o dezvoltare economică și industrială fără precedent. În orașele importante, precum București, Cluj, Timișoara, etc, apăreau marile fabrici industriale, deținute de bogătașii vremii.

Așa se face că pe la anul 1911, avea să apară la Cluj-Napoca fabrica „Renner Bros & Co. Leather Factory”. După cum îi spunea și numele, compania era deținută de investitori, o familie extrem dew bogată, familia Renner. În timp fabrica și-a câștigat popularitatea, iar după naționalizarea comunștilor din 1948, fabrica avea să-și schimbe numele în fabrica Clujana, așa cum o știe toată lumea azi.

Începând cu 1980, fabrica „Clujana” era recunoscută ca cea mai mare fabrică de profil din estul Europei. În acești ani producția de aici avea să ajungă masiv la export, și foarte puțin pe piețele interne, ca urmare a politicii economice stabilite de Nicolae Ceaușescu.

O companie simbol, democrația și falimentul

Fabrica Clujana o companie simbol a României, a trecut și ea prin furcile caudine ale democrației și economiei de piață. Vine anul 1999, un an plin de probleme economice. Este anul în care toți cei 2.816 de muncitori erau anunțați că fabrica Clujana este falimentară, și autoritățile decid să pună lacătul pe uși.

După mai multe negocieri eșuate, guvernul de atunci transferă tot pachetul majoritar de acțiuni către AVAS. Fabrica avea datorii către stat de aproape 5 milioane de euro, așa se face că, în anul următor, datoria se preschimbă în acțiuni, iar AVAS devenea acționarul majoritar la Clujana, ulterior cedând acțiunile CJ Cluj.

La cinci ani de la primul faliment, autoritățile locale decid redeschiderea fabricii de la Cluj. În 2004 era funcțională numai o secție, unde lucrau 35 de oameni. Se pare că a avut randement noua politică. În 2009 secția se dezvoltase și avea deja 300 de angajați. Aproape toată producția de la fabrica Clujana a mers în această perioadă spre export.

În 2011 noua compania ajunsese la 400 de angajați, și era cât de cât pe linia de plutire și cu exporturi mulțumitoare. Dar au trecut anii, a venit o nouă criză, iar azi aflăm că fabrica este din nou falimentară.

Perioada anilor 2017 și 2018 a adus un colaps financiar la fabrica Clujana, ANAF impunând sechestru pe conturile fabricii. CJ Cluj nu a reacționat, deși cumpărase toată fabrica, astfel s-a ajuns astăzi să fie declarată falimentară și închisă.

Este și cazul unei alte fabrici, la fel de veche și celebră, Tractorul, care a ajuns în aceeași situație, de a nu mai putea fi adusă pe linia de plutire.

Concluzie

Deși mulți ne-am dorit democrația, libertatea și economia de piață, proasta gestionare a fabricilor din portofoliul statului a dus la falimente și adevărate drame. S-au vândut pe aproape nimic abrici care întrecut concurau cu Europa.

Gestionarea falimentară a ceea ce a mai rămas, și lipsa de reorganizare, a dus la situații de genul prezentate în acest articol. România ar putea fi o țară cu o economie puternică, și nu că nu am fi avut cu ce. Din păcate, am ajuns doar o societate de consum, care importă mult dar exportă extrem de puțin. Ne bazăm pe puține segmente de producție (vezi Dacia), în rest industria românească fiind pe butuci. Asta este România secolului XXI.