Anglia l-a avut pe celebrul Jack the Reaper, iar România a avut-o pe Alexandrina Dumitrescu. Se întâmpla în orașul Giurgiu, la începutul anului 1880. Presa vremii relata cu lux de amănunte două crime.
România acelor vremuri era lovită de crime abominabile, furturi ciudate și scandaluri. Printre cele mai mediatizate cazuri a fost al celei ce avea să fie cunoscută sub numele de «Ninfomaniaca şi otrăvitoarea din Giurgiu». Cei de la Historia au reușit să găsească documente ale vremii care au relatat pe larg și cu lux de amănunte crimele Alexandrinei Dumitrescu.
Trebuie reamintit faptul că România anului 1880 trăia încă sub auspiciile patriarhatului. Bărbatul fiind cel cu rol important, activ în societate. Femeile, pe de altă parte, erau considerate slabe, iar rolul lor era să aducă pe lume copii și să le țină companie soților, fără să comenteze. Așa că acțiunile Alexandrinei Dumitrescu au șocat și mai mult, având în vedere aceste considerente.
Femeile, chiar și măritate, deveneau amante ale unor bărbați cu situațiune. Uneori ai unor tineri asipranți și cu profitațiuni către înalta societate. Nu de puține ori au existat cazuri și chiar scandaluri de acest gen. Femei care se otrăveau din amor pentru vre-un amant sau chiar îi otrăveau pe aceștia din crize de gelozie.
Cu alte cuvinte crimele săvârșite de «Ninfomaniaca şi otrăvitoarea din Giurgiu» au scos în față și acest stereotip al societății. S-au făcut multe speculații în presa vremii. Multe dintre ele în celebrul ziar Timpul, ulterior cercetându-se și din punct de vedere medical și devenind și persoanaj de romane.
În 1881, ziarul mai-sus amintit, scria pe larg despre o crimă ce avusese loc la Giurgiu, dar fără să dea numele femeii. Crima despre care relatau îl implicau pe un anume I. Dumitrescu, grefier la tribunalul din Giurgiu. Ziarul scria că acesta murise subit, suspiciunile planând asupra soţiei sale.
”E bănuită soţia, nu trăiau în armonie iar conduita desordonată a ei era de notorietate publică”, se scria în ziar.
Cu toate că se aștepta decizia unei comisii medicale ce urma să desfăşoare autopsia cadavrului, ziarul specula deja ideea otrăvirii distinsului grefier.
Aceștia au mers mai departe pe firul acuzațiilor aduse soției, speculând până-ntr-acolo, că aceasta ar fi avut legături cu Puterea și că de fapt i s-ar fi cerut să facă asta. Descoperirile au urmat în numărul următor al ziarului, în care se anunța că și fiica celor doi ar fi murit otrăvită, suspiciunile picând tot asupra Alexandrinei.
”(..) şi fiica ar fi fost de asemenea înveninată de mumă. Și copila grefierului Dumitrescu a murit otrăvită tot cu arsenic. Acum dar nu mai poate remânea cea mai mică îndoială despre culpabilitatea prevenitei. Alexandrina Dumitrescu, această mumă denaturată şi soţie criminală. În reţeaua ei de plăceri ilicite şi petreceri clandestine, a avut cruzimea de-a omorî pe propriul seu copil, spre a face să dispară unicul martor al conduitei sale desfrânate.”, scria ziarul Timpul.
Dovezile împotriva femeii au fost covârșitoare, scria ziarul, iar procesul acesteia a avut loc în 1882. «Ninfomaniaca şi otrăvitoarea din Giurgiu» a fost condamnată la muncă silnică pe viaţă. Decizia a venit în urma dovederii faptelor acesteia de ucidere a fiicei sale Luiza şi a soţului Ioan. În afară de aceste lucruri, femeia a mai fost supusă și unor controale medicale, apropos de boala de care suferea. Specialiștii vremii declarau despre boală:
”Nimfomania sau uteromania este o boală nervoasă cu totul proprie sexului femesc. Este caracterisată printr’o escitaţiune morbidă a organelor genitale şi cu o aplecare insolită la amorul fisic.[…] Nimfomania este adesea o complicaţiune a altei boli numită Isteria. Depinde exclusiv de toate influenţele care se pot arăta, fie asupra simţibilităţii genitale, fie asupra escitabilităţii nervoase atât de desvoltată la femei.[…] Femeile afectate de aceasta au o aplecare extraordinară la plăcerile veneriene. Plăcere preparată de mult timp. Nu se gândesc de cât la plăcerile fisice într’un mod nemoderat. […] Se asvârl în braţele primului văzut. Fără să ţină socoteală de onoare, fac prostituţiunea pe unde găsesc.”, spunea Christodor Păunescu la vremea respectivă.