Față de perioada comunistă, strategiile folisite de guvernele Ungariei și Serbiei împotriva presei independente sunt mai puțin brutale și represive, scrie New York Times. Potrivit sursei, noile abordări folosite de unguri sunt însă la fel de eficiente ca cele din trecut, în ceea ce privește sufocarea vocilor critice. Ce alte țări mai practică metode de cenzură a presei în zilele noastre, afli în continuare.
Când virusul SARS-CoV-2 a ajuns în estul Europei, în primăvara anului 2020, o jurnalistă din Serbia făcea dezvăluiri despre lipsa măștilor chirurgicale, precum și a altor echipamente de protecție. După relatările cu pricina, femeia a fost rapid arestată și acuzată că induce panică.
Ana Laic, căci acesta este numele jurnalistei, a fost eliberată însă destul de repede, ba chiar a primit scuze din partea guvernului, ceea ce a fost catalogată ca o mică victorie împotriva regimului autoritar al președintelui Aleksandar Vucic.
Restul presei sârbe a prezentat-o însă pe jurnalistă, săptămâni întregi, ca pe o trădătoare, mare parte a acesteia fiind controlată de aliații lui Vucic.
„Am devenit inamicul public pentru întreaga națiune“, spunea jurnalista pentru New York Times.
Jurnaliștii critici nu mai sunt însă închiși în Serbia, așa cum se întâmpla în timpul lui Slobodan Miloșevic, în anii 90. În prezent se încearcă reducerea credibilității acestora, dar și reducerea numărului de oameni care le văd articolele, potrivit cotidianului american.
Citește și: Vladimir Găitan și filmul cenzurat de comuniști. Ce s-a întâmplat: de ce l-au interzis
În ultimele zile, reducerea la tăcere a vocilor critice a fost vizibilă în timpul scandalului Novak Djokovic, când Vucic și mare parte din presă au catalogat demersul autorităților australiene drept un afront intolerabil la adresa națiunii.
Puținele canale media independente din țară l-au susținut și ele pe Djokovic, însă într-o manieră ceva mai echilibrată.
„Situația este vizibilă în mai multe țări din regiune. Din Polonia până în Ungaria și Serbia, estul Europei a devenit un teren fertil pentru un nou tip de cenzură care evită forța brută și folosește instrumente mai subtile, dar eficiente pentru a închide gurile critice“, scrie New York Times.
În Serbia, televiziunea a devenit apărătoarea numărul unu a lui Vucic, potrivit lui Zoran Gavrilovic, director al grupului de monitorizare a presei Birodi, încât țara a ajuns un „experiment sociologic care va determina cât de mult poate influența presa opiniile și alegerile“.
Organizația suedeză V-Dem Institute observă că Serbia și Ungaria, țări aflate în avangarda unui val global de autocratizare, au ambele alegeri generale în luna aprilie, ele putând testa atunci felul în care funcționează controlul asupra presei.