24 iun. 2020 | 12:22

Misterul din munții României. Adevărul despre sihaștrii din munți și legământul tăcerii

Știri generale
Misterul din munții României. Adevărul despre sihaștrii din munți și legământul tăcerii
Misterul din munții României. Adevărul despre sihaștrii din munți și legământul tăcerii

Sus, în munții României, la vedere sau adânc în grote, trăiește o categorie aparte de oameni. Sunt cei care au căutat înăuntrul lor și au vrut să se îndrepte. Au renunțat fără efort la lume, aspirații și dorințe care le umpleau sufletul cu păcate grele și s-au retras în tăcere pentru a-L iubi în liniște pe Dumnezeu.

Sihaștrii, între cer și pământ. „A petrecut trei decenii în munte, sub legământul tăcerii“

În grotele şi peşterile din munţii Vâlcii, în Parcul Naţional Cozia de pe Valea Oltului şi în Parcul Naţional Buila – Vânturariţa, din Munţii Căpăţâni, și-au găsit liniștea oameni aflați în căutarea lui Dumnezeu. În zilele noastre, pustnicii stau ascunși în locuri atât de greu accesibile, încât este aproape imposibil să dai de refugiile lor, iar dacă cineva se apropie, dispar și se întorc ulterior. Alții fac legământul tăcerii și refuză să vorbească.

„Aici nu sunt peşteri, sunt grote, cu piatră dură. Se hrănesc cu seminţe şi cu ce le dăruieşte natura. Bărbaţi de vârstă mijlocie, nici foarte tineri, nici foarte bătrâni, pe la 40-50 de ani, în general oameni cu carte, cultivaţi. Caută un loc retras, de linişte deplină, pentru o viaţă duhovnicească desăvârşită“, spune Pavel Prundurel, directorul Parcului Național Cozia.

El a povestit că cel mai deosebit caz este cel al unui pustnic care și-a găsit adăpost în Muntele Basarab, din zona Parcului Național Cozia. Puțină lume știe că a trăit aici aproape trei decenii, până când într-o zi a dispărut.

„Ani de zile a stat acolo, într-o linişte desăvârşită. S-a hrănit numai cu ce-i dădea natura. Părea un om taciturn, dar era extrem de inteligent. Am comunicat cu el doar în scris. L-am întrebat ce face şi, pe caieţelul pe care-l avea mereu asupra lui, mi-a spus că vrea să fie liniştit, cu crezul lui, departe de lumea zgomotoasă, rea şi păcătoasă”, povestește Pavel Prundurel.