Plaiul Cloșanilor este plin de nenumărate peșteri, iar despre unele dintre ele oamenii spun că ar fi fost ascunzătoare ale haiducilor; locuri în care aceștia ar fi îngropate cantități impresionante de aur și argint, căutate și astăzi de oameni. O altă poveste a locului este legată doar de peștera Izverna, care are la bază tot o comoară, dar cea a unui prinț. Totul despre misterul din jurul ei și blestemul care se va abate asupra celui care se încumetă să o ia.
Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, doi prinți sârbi se certau pentru tronul patriei lor. Unul dintre ei, Milan, văzând că nu are șanse, ar fi luat cu sine tezaurul Serbiei, cu gândul să-l ducă în Polonia. Ajungându-l din urmă oamenii trimiși de fratele său, ar fi îngropat comoara în peștera Izvernei și ar fi plecat mai departe. Nu se știe ce s-a întâmplat cu el, căci de întors e sigur că nu s-a întors.
Povestea mai spune că prințul plecat în exil avea cu el 80 de care trase de bivoli puternici, care să ducă atâta amar de bănet și odoare. A tocmit el câțiva zidari care i-au făcut în peșteră un loc anume, zidit, și zidită a fost și gura peșterii, cât să lase a intra câte unul dintre carele acelea.
Se mai zice și că nu ar fi fost numai o încăpere zidită, ci mai multe, pentru a-i face pe hoți să nu afle niciodată care este cea adevărată. În una dintre ele, ar fi fost uciși toți cei care știau câte ceva despre comoară, ca să nu ducă vorba mai departe. Mai există o singură cale, pe sub izvor, știută numai de prinț.
Blestemul. Unde ar fi ea, comoara este bine păzită, nu de balauri, ci de apele carstice. Galerie subacvatică, șuvoi ce curge cu repeziciune sau un vârtej ca de sifon care te-apucă și te ia cu el, toate îți vor apărea în cale brusc dacă ai căuta comoara.