Mihai Viteazul și relația lui cu cămătarii: „creditul pe 30 de ani” l-a făcut șef

Mihai Viteazul și relația lui cu cămătarii: „creditul pe 30 de ani” l-a făcut șef

Mulți dintre noi se luptă azi cu ratele la bancă. ROBOR, monede exotice, dobânzi, comisioane etc sunt tot atâtea griji care ne împovărează mintea azi. Creditarea este însă o formulă destul de veche, chiar dacă celelalte interese colaterale au fost reglementate mai devreme sau mai târziu. Împrumutul cu dobândă și cămătarii sunt o realitate încă din Antichitate, dar te întrebi pentru ce și-a făcut Mihai Viteazul credit pe la 1593?

Sunt câteva aspecte din istoria noastră pe care poate nu le cunoașteți. Spre deosebire de occidentali unde primul copil de sex masculin moștenea tronul, la noi lucrurile sunt mai complicate. La tronul moldovenesc sau muntenesc puteau să acceadă oricare dintre urmașii unui domn.

Singurul element era ca el să fie ales de divanul boieresc. Formula asta cu alegere vine din practica antică de aclamare a împăratului sau a viitorului împărat de către trupele sale. Deci avem o formulă electo-ereditară, mai exact o struțo-cămilă.

După ce micile voievodate au intrat în conflict cu Imperiul Otoman și au început să plătească tribut, a existat o perioadă când voievozii noștri încercau să schimbe taberele după cum erau interesați – a se vedea politica lui Ștefan cel Mare și nu e singurul.

Domnitori ca Mihai Viteazul puteau fi săpați de boieri

Nu îți imagina că boierii erau niște oițe cuminți care făceau doar ce zicea domnul în funcție. Adesea din răzbunare sau din lăcomie încercau să îl detroneze. Cum puteau să facă acest lucru?

În primul rând găseau un urmaș al domnitorilor anteriori – al doilea băiat sau un urmaș al lui. La noi nu se practica fratricidul ca în Imperiul Otoman, unde noul sultan instalat își ucidea frații pentru a elimina probleme de acest fel. Acești boieri mituiau ulterior pe confrații din divan și hopa un nou pretendent.

După domnia lui Ștefan cel Mare, mai exact în timpul lui Petru Rareș, otomanii au înțeles mecanismul din spatele alegerii domniei și pentru a nu se trezi că nu cunosc pe domnul ales, au impus celor două voievodate un fel de confirmare a oricărui nou domnitor.

În trecut mai trimiseseră domni, dintre fii foștilor domnitori care fuseseră puși ostatici, dar acum cereau ca oricefel de alegere să fie confirmată de sultan. Această măsură a impus-o chiar Suleyman Magnificul. IÎți dai seama că la confirmare nu te puteai duce cu mâna goală.

Domnii mergeau cu tot felul de daruri la început, până când au început să de-a bani. Darurile acestea în bani au tot crescut de Suleyman până la Mihai Vitezul în cei cam 70 de ani în care a fost impusă această măsură.

Ca pretendent, habar nu aveai cât au dat contracandidații tăi, de aceea mulți boieri sau fiii de domn se împrumutau la tot felul de cămătari: greci, evrei sau armeni din Istanbul. După ce împrumutul era obținut creditorii sau trimișii acestora mergeau cu domnitorul în principat pentru a fi siguri că primesc funcții din care să își recupereze investiția sau banii propriu zis.

Mihai Viteazul și-a cumpărat tronul

Mihai Viteazul era un fel de os domnesc. Greu de demonstrat, dar nu asta contează! El a mers la sultan cu mulți bani pentru a cumpăra tronul Țării Românești. Și a reușit! Imaginea din filmul lui Sergiu Nicolaescu, cu Mihai Viteazul care deși a plătit mai puțin a primit tronul pentru că nu a îngenunchiat, este una complet „artistică”.

Cert este că domnul a luat tronul și a venit cu un credit pe „30” de ani! La puțin timp după ce a ajuns în țară și a reușit să ia legătura cu tot felul de agenți occidentali și-a dat seama că dacă dorește să pornească la război împotriva otomanilor, are nevoie de bani. Si aici nu doar de tributul pe care îl dădea țara, ci și de ceea ce datora el personal creditorilor.

Așa că i-a adunat pe cât mai mulți în una din casele boierilor Buzești și i-a masacrat. Cei care nu au venit au fugit din țară și, da, au sprijinit alți pretendenți împotriva lui Mihai Viteazul.