Mihai Șora, drama care l-a urmărit toată viața. ”A murit în brațele mamei mele, în tren.”

Despre Mihai Șora, filosof și eseist român, s-a tot scris în ultimii ani, dar despre dramele din viața sa, puțină lume știe. Despre una dinre acestea a vorbit pe pagina sa de facebook, strângând peste o mie de aprecieri și comentarii.

Mihai Șora, drama care l-a urmărit toată viața

În postarea respectivă, filosoful Mihai Șora, ajuns la vârsta de 103 ani, povestește despre un episod dramatic. Șora și-aduce aminte că, exact cu un an inainte să se nască, sora mamei sale avea să se îmbolnăvească de ”gripa spaniolă”, boală ce avea să-i aducă și sfârșitul. Dar lucrurile nu s-au oprit aici, din păcate, pentru că în aceeași perioadă, fratele său mai mare, Teodor, care avea atunci șase luni, s-a îmbolnăvit de aceași boală. Pruncul avea să-i moară în brațele mamei, în tren, în drum spre înmormântarea surorii sale.

TRAGEDIE fără margini în sport! A MURIT la 17 ani, halucinant ce s-a...

ȘOC! Ce face Kate Middleton când nu e filmată! IREAL: a fost dată de gol, ce s-a...

” Cu puțin timp înainte de înmormântare, fratele meu mai mare, Teodor, bebe de șase luni, s-a îmbolnăvit: o neașteptată și ciudată febră, care nu părea să aibă nimic comun cu bolile obișnuite ale copilăriei. Atunci Tata a hotărât că va merge singur la înmormântare, iar Mama va rămâne acasă, lângă copil. Și singur a pornit la drum. Orele următoare au fost fără-ndoială apăsătoare pentru Mama: plângându-și sora moartă, îngrijorată din pricina copilului… A hotărât, în cele din urmă, să plece după Tata cu următorul tren, ca să-și conducă sora la groapă.”, povestește Mihai Șora.

”A murit în brațele mamei mele, în tren.”

Regretul filosofului, așa cum declară chiar el, este că nu l-a cunoscut niciodată pe Teodor, fratele cel mare și că pe toată perioada copilăriei toți cei din jur îi povesteau despre acesta.

Mihai Șora, drama care l-a urmărit toată viața. ”A murit în brațele mamei mele, în tren.”

”Teodor a murit atunci: în brațele Mamei mele, în trenul care îi ducea de la Timișoara la Pesac, unde trăise sora ei. Iar Tata, preot ortodox, i-a înmormântat a doua zi pe amândoi, în aceeași groapă. Eu nu l-am cunoscut pe Teodor (născut fiind în ’16), dar pe toți cei care m-au precedat, străini ori din familia mea, i-am auzit mereu vorbind despre el ca despre un copil-minune; o aură, o legendă admirabilă s-a instalat, odată cu moartea lui, devenind, pentru copilul care eram însumi, un punct cardinal, exemplul adesea invocat, mai ales de Mama, atunci când făceam vreo boroboață sau mă foiam pe scaun: „Todoraș n-ar fi făcut așa ceva…“, a mai povestit Mihai Șora.