Metoda comuniștilor la problema Gabrielei Firea cu mașinile. Cum circula Dacia non-Euro pe vremea lui Ceaușescu

Problema pe care o are Primăria Capitalei cu mașinile, mai ales cele foarte poluante, nu este nouă. Ea a mai existat și pe vremea lui Ceaușescu, dar atunci, exista o altă cauză. În anii comunismului, nimănui nu-i păsa de poluare, dar erau oricum semnifictiv mai puține mașini decât sunt astăzi. Nepăsare față de mediul înconjurător și față de aerul pe care-l respirăm exista pretutindeni în lume. Ceaușescu a avut, însă, ideea de a restricționa drastic circulația mașinilor în România. Chiar dacă erau destul de puține.

Nicolae Ceaușescu și Gabriela Firea, ostili mașinilor. Dictatorul se temea de consumul irațional, primarul se teme de sancțiunile Comisiei Europene

În urmă cu 40 de ani, dictatorul a găsit o soluție pentru o problemă care nu prea exista. Azi, Gabriela Firea vrea niște restricții aproape dictatoriale la o altă problemă care, într-adevăr, este foarte mare și ne afectează pe toți. N-o să spun în continuare că era bună sau rea metoda lui Ceaușescu, așa cum nici nu insinuez că decizia cu vinieta de poluare a Primăriei Capitalei este o metodă comunistă. Sunt două chestiuni diferite la două probleme diferite, doar că pe undeva, cele două ajung să se intersecteze.

Îți voi expune în rândurile următoare cum a procedat dictatorul și care au fost consecințele măsurii luate de el. Unora dintre voi, doar le voi aminti, în cazul în care ați trăit deja acele vremuri.

Cum a „rezolvat” Ceaușescu problema mașinilor în România

Nu-ți spun nimic nou. Ai auzit asta de multe ori. La începutul anilor ’80, dictatorul a restricționat circulația automobilelor pe drumurile publice din România.

Pe atunci, numerele de la autoturisme era formate în partea lor finală din cifre şi nu din litere ca astăzi. Astfel, ca să evite consumul irațional de carburant, într-o duminică aveau voie să circule doar mașinile cu numere pare, iar în cealaltă duminică, aveau voie cele cu numere impare. Făceau cu rândul. Pentru cei care încălcau legea, erau pregătite amenzi usturătoare.

În realitate, lucrurile n-au stat chiar așa. Sigur, restricția a fost o lovitură dură, cu efecte negative multiple în plan social, dar românii sunt inventivi când vine vorba de a se opune regulilor care nu le plac. În fond, totul se rezumă la satisfacerea nevoilor personale, de familiei. Nimănui nu-i pasă cu adevărat de altceva.

Cum au fentat românii restricția de circulație a mașinilor a lui Ceaușescu

Cel mai rău a fost pentru românii din afara Capitalei. Nu doar că n-aveai voie să circuli oricând doreai, dar benzina era și ea restricționată pe fiecare cap de locuitor/familie. Mulți spun că bucureștenii erau privilegiați, pentru că aveau o rație mai mare. De ei se temea cel mai mult dictatorul, doar locuia între ei.

„A fost o perioadă cruntă. Eu eram şofer la o întreprindere, dar nu aveam maşină personală. Avea în schimb autoturism un unchi de-al meu şi îmi împrumuta maşina din când în când. Singura zi liberă era duminica, când mai ieşeam cu maşina la părinţi. Dacă aveam noroc şi se circula în duminica aceea cu număr par, dimineaţa mă trezeam la ora 4.00 şi mergeam la staţia de PECO pentru alimentare. Nu vă spun ce cozi erau acolo, pentru că în tot judeţul era o singură staţie. Şi stăteam câte două-trei ore la rând, pentru 15 litri de benzină, care era cota pe o lună. Asta însemna că într-o lună puteai să circuli cel mult 200 de kilometri cu cota pe care o aveai alocată”, povestea Dumitru Constantin pentru Adevărul.

Dacă nu ți se dădea benzină, îți făceai

Oamenii care erau mai onești își făcuseră obiceiul de a strânge mai multe plinuri de benzină înainte să pornească la un drum mai lung. Dacă voiai să mergi vara în concediu, cu câteva luni nainte îți lăsai mașina în parcare și o pregăteai. Alții au fost mai inventivi și mai curjoși și au trecut pe așa-numita gazolină, un carburant alternativ. Dar care era ilegal.

„Toată chestiunea cu numerele pare şi impare a plecat de la consumul de carburanţi. Se dorea să se facă economie. Îmi aduc aminte că am plecat într-o noapte de la Focşani la Suceava şi nu m-am întâlnit cu nicio maşină pe drum. Oamenii încercau tot felul de soluţii să poată folosi maşinile, pentru că era greu să te descurci cu o cotă de 20 de litri de benzină. Aşa că au început să folosească gazolina, un carburant obţinut din condensarea gazelor de sondă. Avea un miros specific greu. Îi opream în trafic şi îmi dădeam seama că şoferii mergeau pe gazolină. Era interzis, dar ce puteam să le fac. În Bucureşti nu era cotă de benzină. Lui Ceauşescu îi era frică de bucureşteni, aşa că ei se descurcau altfel”, ne spune colonelul în rezervă Lazăr Geană, fost şef al Poliţiei Rutiere Vrancea.