În urmă cu scurt timp, agenția de presă de stat a Rusiei, RIA, a publicat, din greșeală, un articol ce era pregătit doar pentru momentul în care rușii ar fi preluat controlul absolut asupra Kievului. Cum era evident, între timp acest articolul a fost șters, însă a fost deja arhivat, așa că oricine poate să vadă legitimarea ideologică pregătită pentru momentul post-anexare.
Articolul începe cu o laudă a Rusiei, în care se spune că o lume nouă se naște în fața ochilor noștri, dar și că operațiunea militară a Rusiei în Ucraina a inaugurat o nouă eră. Astfel că începe o nouă perioadă atât în ideologie, cât și în modelul sistemului socio-economic al Rusiei.
„Rusia își restabilește unitatea după tragedia din 1991, această catastrofă teribilă din istoria noastră, dislocarea ei nefirească, au fost depășite. Da, cu mare preț, da, prin evenimentele tragice ale unui virtual război civil, pentru că acum frații, despărțiți de apartenența la armatele ruse și ucrainene, încă trag unul în altul, dar nu va mai exista Ucraina ca anti-Rusia.
Rusia își restabilește plenitudinea istorică, adunând lumea rusă, poporul rus laolaltă, în totalitatea sa de Mari Ruși, Belarusi și Mici Ruși. Dacă am fi abandonat acest lucru, dacă am fi lăsat divizarea temporară să se stăpânească timp de secole, atunci nu numai că am trăda memoria strămoșilor noștri, dar am fi și blestemati de urmașii noștri pentru că am permis dezintegrarea pământului rusesc.
Vladimir Putin și-a asumat, fără un strop de exagerare, o responsabilitate istorică, hotărând să nu lase soluția problemei ucrainene în seama generațiilor viitoare. La urma urmei, nevoia de a o rezolva ar rămâne întotdeauna principala problemă pentru Rusia, din două motive cheie. Iar problema securității naționale, adică crearea anti-Rusiei din Ucraina și un avanpost pentru ca Occidentul să facă presiuni asupra noastră, este doar a doua ca importantă dintre ele”, găsim declarat în articolul publicat de RIA.
Articolul continuă, spunând că primul motiv cheie a fost întotdeauna complexul unui popor divizat, complexul umilinței naționale, atunci când casa rusă și-a pierdut mai întâi o parte din fundație (Kiev), apoi a fost forțată să se împace cu existența a două state, nu a unuia, ci a două popoare.
Ceea ce înseamă că rușii au fost nevoiți să-și abandoneze istoria, fiind de acord cu versiunile nebunești că „doar Ucraina este Rusia adevărată”, fie să scrâșnească neputincios din dinți, amintindu-și vremurile în care au pierdut Ucraina.
În acest sens, întoarcerea Ucrainei, adică întoarcerea ei înapoi în Rusia, ar fi din ce în ce mai dificilă cu fiecare deceniu, astfel că recodificarea, derusificarea rușilor și incitarea rușilor mici ucraineni împotriva rușilor ar lua avânt.
„Acum această problemă a dispărut, Ucraina s-a întors în Rusia. Aceasta nu înseamnă că statutul său va fi lichidat, ci va fi reorganizat, restabilit și revenit la starea sa naturală de parte a lumii ruse. În ce granițe, sub ce formă se va stabili alianța cu Rusia (prin CSTO și Uniunea Eurasiatică sau Statul Unirii Rusiei și Belarusului)? Acest lucru va fi decis după ce sfârșitul va fi trecut în istoria Ucrainei ca anti-Rusia. În orice caz, perioada despărțirii poporului rus se apropie de sfârșit.
Și aici începe a doua dimensiune a noii ere viitoare, care se referă la relațiile Rusiei cu Occidentul. Nici măcar Rusia, ci lumea rusă, adică trei state, Rusia, Belarus și Ucraina, acționând în termeni geopolitici ca un întreg. Aceste relații au intrat într-o nouă etapă, Occidentul vede revenirea Rusiei la granițele sale istorice în Europa. Și este tare indignat de aceasta, deși în adâncul sufletului său trebuie să recunoască în sinea lui că nu se putea altfel.
Oare cineva din vechile capitale europene, la Paris și Berlin, a crezut serios că Moscova va renunța la Kiev? Că rușii vor fi pentru totdeauna un popor divizat? Și, în același timp, când Europa se unește, când elitele germane și franceze încearcă să preia controlul integrării europene de la anglo-saxoni și să construiască o Europă unită?”
Articolul continuă și spune că a existat o singură opțiune, să anume să se parieze pe prăbușirea în continuare a Rusiei, adică a Federației Ruse. Însă acest lucru nu a funcționat, iar asta trebuia să fie clar încă de acum douăzeci de ani. Și în urmă cu cincisprezece ani, după discursul lui Putin de la Munchen, până și surzii puteau auzi: Rusia se întoarce.
În încheiere, s-a scris că occidentul încearcă să pedepsească Rusia pentru faptul că s-a întors, pentru că nu și-a justificat planurile de profit pe cheltuiala sa și pentru că nu a permis extinderea spațiului vestic spre est. Căutând să fie pedepsită, Occidentul crede că relațiile cu acesta sunt de o importanță vitală pentru Rusia. În plus, nicio presiune occidentală asupra Rusiei nu o să ducă la nimic, iar pierderile din sublimarea confruntării vor fi de ambele părți, însă Rusia este pregătită pentru ele moral și geopolitic. Însă pentru Occident, o creștere a gradului de confruntare atrage costuri uriașe, iar cele principale nu sunt cele economice.