În decembrie 2022, pe data de 16 s-au împlinit 33 de ani de la începutul evenimenntelor ce aveau să schimbe total cursul României. Nici până astăzi nu s-au elucidat aspectele Revoluției române din Decembrie 1989, deși parte din informații au ieșit la lumină. Și astăzi totul este învăluit în ceață, iar factorii răspunzători de moartea a câtorva mii de oameni nu au ajuns pe mâna justiției. Printre evenimentele misterioase din acele zile de decembrie se află și moartea abrubtă a fratelui dictatorului, Marin Ceaușescu. Dar, în 2003, fiica acestuia avea să publice o carte în care parte din misterul acestei morți avea să fie elucidat, sau poate nu. Oricum, istoria acelor zile rămâne una nerezolvată nici până azi.
Familia fostului dictator a fost una numeroasă, în total fiind 9 frați. Printre aceștia s-a aflat și Marin Ceaușescu, economist de profesie, fiind absolvent al Academiei de Studii Economice (ASE) din București. Conform datelor vremii, la puțin timp după accederea fratelui său mai mic, Nicolae Ceaușescu, la conducerea PCR și a statului român, Marin Ceaușescu avea să fie numit în 1974 șef al Agenției Economice a R.S.R. de la Praga. Tot din același an avea să fie detașat la Viena, în Austria, unde a condus reprezentanța economică a României până la moartea sa, în 1989.
În toți acești 15 de ani de activitate, Marin Ceaușescu avea să devină ținta presei occidentale, fiind acuzat, printre altele de vânzarea de secrete militare sovietice către SUA. De altfel, un articol amplu pe această temă avea să fie publicat de celebra publicație americană Washington Post, la un an de la evenimentele din 1989. Conform jurnaliștilor americani, timp de 10 ani, înainte de execuția dictatorului român demis Nicolae Ceaușescu, guvernul SUA a cumpărat în secret tehnologie militară sovietică avansată din România prin intermediul celor doi frați ai lui Ceaușescu, care au ocupat funcții guvernamentale înalte.
„Ca parte a programului clandestin de informații coordonat de CIA, guvernul SUA a plătit peste 40 de milioane de dolari României prin intermediari străini, aproximativ 20% dintre aceștia ajungând în conturi bancare elvețiene controlate de familia Ceaușescu, potrivit unor surse din serviciile de informații de aici și din străinătate.
Legătura cu Ceaușescu a făcut parte dintr-o operațiune mai amplă de cumpărare de arme de către SUA, care a ajuns până la cele mai înalte niveluri ale instituțiilor militare din blocul estic. Agenția Centrală de Informații și armata americană au reușit să obțină componente importante ale armamentului tactic, nenuclear, inclusiv sisteme de apărare aeriană, pe care Uniunea Sovietică le are în dotare pentru a se proteja pe ea însăși și alte țări din Pactul de la Varșovia.”, scria Washington Post.
Aceeași publicație, pe baza unor documente sensibile se mai face precizarea, dădea și numele celor doi frați, fiind vorba de Marin Ceaușescu și Ilie Ceaușescu. Despre primul dintre cei doi frați acuzați, Washington Post scria că, postul comercial de la Viena al lui Marin Ceaușescu i-a oferit o acoperire plauzibilă pentru contactele sale cu Occidentul. „El era calea comercială pe care te conectai înapoi în birocrație. El este cel care a făcut ca totul să se întâmple”, scriau americanii citând o sursă din serviciile secrete.
Cât despre Ilie Ceaușescu, în calitate de ministru adjunct al apărării și șef al principalei direcții politice a armatei române, avea influența necesară în interiorul României pentru a obține o mare parte din tehnologia sensibilă pe care guvernul american dorea să o achiziționeze.
Dar, cu mult timp înainte de începutul evenimentelor de la Timișoara, mai exact în iunie 1989, Marin Ceaușescu venea în România, în încercarea de a-l convinge pe dictatorul Nicolae Ceaușescu să renunțe la putere și să se retragă. De altfel, fiica acestuia avea să scrie despre acest episod în cartea publicată în 2003:
„Tata a poposit aproape un ceas întreg pe la fratele său, fiind primit la început chiar cu cordialitate. L-a abordat cu diplomație și pe departe (nu stătuse degeaba la Viena șaptesprezece ani) pe unchiul Nicolae: că de, uite ce scriu ziarele occidentale, uite ce informații am de la oamenii mei.
Că situația este dificilă și se agravează încontinuu… Până când i-a spus verde în față: Nu mai e scăpare, Nicule, că și-au băgat coada și rușii, și americanii, fiecare are oameni aici, care de mult complotează, doar știi și tu, dar n-au găsit încă prilejul, însă nu vor pierde ocazia…
Nu le face jocul. Nu le da apă la moară, că va fi vai și amar de noi și de țara asta. Salvează-te! Retrage-te pe motiv de boală și pune-l în locul tău pe Iliescu, că oricum el este desemnat să vină…”, scria Mihaela Ceaușescu în memoriile sub titlul „Nu regret, nu mă jelesc, nu strig.”
Conform nepoatei, se pare că Nicolae Ceaușescu nu a ascultat de sfaturile fratelui său mai mare, iar Marin Ceaușescu avea să se întoarcă la Viena. Dar, vine luna decembrie a aceluiași an, iar de pe 16 decembrie încep evenimentele de la Timișoara, un preambul sângeros la ceea ce avea să devină Revoluția din Decembrie 89.
În timp ce dictatorul se afla într-o vizită de lucru, la Timișoara locuitorii se strângeau în jurul pastorului maghiar Laszlo Tokes, iar de aici deja lucrurile încep să se precipite, iar deciziile luate de dictator încep să devină haotice și sângeroase.
Ulterior, când lucrurile au evoluat dramatic, declanșându-se mișcările sociale masive și la București, în data de 22 decembrie, deja deznodământul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu avea un sfârșit previzibil, de altfel anticipat chiar de fratele său, Marin Ceaușescu.
Dar vine data de 28 decembrie 1989 când presa occidentală anunța cu titluri pe prima pagină că Marin Ceaușescu era găsit spânzurat în biroul său din Viena. La momentul 28 decembrie, un purtător de cuvânt al poliției, care a refuzat să fie identificat, a declarat că diplomatul în vârstă de 74 de ani, care ar fi condus operațiunile din Europa de Vest ale temutei poliții secrete românești, a fost găsit spânzurat în subsolul misiunii comerciale a ambasadei. Purtătorul de cuvânt declara că nu existau indicii că altcineva ar fi fost implicat în moartea sa, ulterior autoritățile ordonând efectuarea unei autopsii.
În aceleași zile, noua conducere a Procuraturii punea sechestru pe averea familiei lui Marin Ceaușescu și trimitea la Viena un reprezentant pentru a participa la ancheta morții suspecte a acestuia. În tot acest timp, soția lui Marin Ceaușescu, Elena, și fiica acestuia, Mihaela, au trăit sub presiunea autorităților, fără a primi informații reale despre cele întâmplate.
Într-un târziu, și acest episod este relatat, de asemenea, în carte de fiica acestuia, în 1991 Procuratura trimitea o înștiințare familiei defunctului. În document se făcea precizarea că se ridica sechestrul pus pe avere, plus faptul că se clasa dosarul în cazul anchetei morții lui Marin Ceaușescu, concluzia finală fiind că „Moartea s-a produs prin sinucidere”. Deși nimeni din membrii familiei nu credeau, odată cu redobândirea unor lucruri personale, aveau să iasă la lumină anumite informații, regăsite de altfel într-un așa-zis jurnal scris de Marin Ceaușescu chiar în acele zile:
„23 decembrie 1989 orele 23, Am ezitat mult pînă să iau această hotărîre, dar nu am avut altă ieşire. Nu am nici o vină în evenimentele întîmplate, întrucît niciodată nu am avut munci politice sau pe linie de partid. Am căutat să muncesc cinstit şi să-mi fac datoria şi acum cînd închei socotelile, am această satisfacție.
(..) De asemenea la ai mei cei mai apropiați, cărora prin hotărîrea mea le creez asemenea neplăceri și dureri, le cer iertare cu ochi înlăcrimați, că sunt conştient ce urmări o să aibă și neplăceri toată viața, dar nu s-a putut altfel: nu aş fi avut cum ieşi din asemenea situație, pe care n-am dorit-o şi nici nu sînt de acord cu ea. Nu pot la vîrsta mea să mai mă dau în spectacol, să mai fiu batjocorit şi umilit, arătat cu degetul şi ocărît.
(..) Dacă este posibil şi mai este unde, să se mai trimită în țară, dacă nu să li se dea vreo destinație, care să fie şi pentru pomenirea mea. M. Ceauşescu. Te las cu bine viață și să mă ierți dacă te-am supărat cîndva. Lumea nu va fi niciodată altfel; unii jubilează şi alţii plîng în durere; aşa a fost şi aşa va fi. Să nu mă acuzați că am încheiat cu şampanie, nu este un viciu, dar am avut nevoie de un drog ca să pot să plec mai uşor. La toți cu care am colaborat, în viață, le spun un călduros adio şi să mă ierte că și eu îi iert și dacă mai au posibilitate să nu-mi ocolească familia, dacă mai există.
Mulțumesc.
Viena 26 dec. 1989
Marin Ceaușescu”
Dacă ar fi să ne luăm după aceste informații, a fost într-adevăr un suicid, dar, nu s-ar fi produs pe 28, ci pe 26 decembrie, conform ultimei date însemnate în așa-zisul jurnal lăsat de Marin Ceaușescu. Deși, poate, s-a mai elucidat ceva din misterul morții sale, rămân totuși multe date necunoscute referitoare la acuzațiile aduse acestuia de implicare în vânzarea de armament și secrete militare sovietice. Ca de altfel, din păcate, întreg filmul Revoluției sângeroase din Decembrie 1989.