Pe 21 mai sunt sărbătoriți Sfinții Constantin și Elena, ocazie cu care mulți români își serbează onomastica. Moaștele celor doi sfinți se află în Catedrala Patriarhală încă din anul 2002, locul în care mulți oameni vin ca să se roage și ca să își găsească alinarea. Sărbătoriții zilei sunt cei numele Constantin și Elena, dar și nume derivate precum Lenuța, Costin, Lena, Costel, etc. Cu ocazia acestei zile speciale, ți-am pregătit câteva mesaje și urări de Sfinții Constantin și Elena 2024 pe care să le trimiți celor care îți serbează ziua de nume.
Sfânta Elena a fost o împărăteasă înțeleaptă care L-a iubit pe Dumnezeu din toată inima și, împreună cu fiul ei, Sfântul Constantin, au permis creștinismului să crească și să se răspândească în Imperiul Roman, după o lungă perioadă de persecuție a creștinilor.
Ei au trăit în secolele al III-lea și al IV-lea. Sfânta Elena este, de asemenea, responsabilă pentru găsirea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Hristos, la 300 de ani după moartea Sa.
În 313, Sfântul Constantin a fondat Constantinopolul, care a fost capitala Imperiului Ortodox Grec până în 1453.
Sfinții Constantin și Elena sunt sărbătoriți împreună pe 21 mai și, de asemenea, pe 14 septembrie, cu ocazia Înălțării Sfintei Cruci.
Într-o perioadă în care creștinismul era ilegal și creștinii erau persecutați, Sfânta Elena a atras atenția împăratului Constantius, fiind o tânără frumoasă, inteligentă și cu inimă bună.
După căsătoria Sfintei Elena cu împăratul, ea a început să-i arate frumusețea și adevărul credinței creștine. Deși el nu s-a convertit, ceea ce i-a spus Elena i-a făcut sens și creștinii nu au mai fost persecutați în regiunea sa din Imperiul Roman.
Vezi și: Când sunt Sfinții Constantin și Elena în 2024. Pe ce dată pică
Împreună, au avut un fiu, pe Constantin. Sfânta Elena și Constantius au fost foarte fericiți.
Sfântul Constantin a crescut învățând despre Hristos de la mama sa, dar când Dioclețian a devenit împărat, s-a schimbat modul în care era condus imperiul. După moartea tatălui său, Sfântul Constantin a devenit conducătorul unei mari părți a Imperiului Roman. El a emis o lege care permitea creștinilor să-L închine pe Hristos liber.
După ce Sfântul Constantin a făcut-o pe mama sa Împărăteasă Augusta, i-a oferit acces la trezoreria regală pentru a putea călători în Țările Sfinte în căutarea Sfintei Cruci.
Toată viața ei, Sfânta Elena a dorit să meargă în Țara Sfântă pentru a venera locurile dragi fiecărui creștin: locurile unde a predicat Isus, locul unde s-a născut, unde a predicat, unde a fost răstignit și unde a înviat. Sfânta Elena dorea să găsească Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Isus.
Aceasta a fost o sarcină dificilă, deoarece trecuseră 300 de ani de la răstignire. De asemenea, romanii au transformat locul răstignirii de pe Golgota în ruine.
În anul 326 d.Hr., împărăteasa Sfânta Elena și patriarhul Macarie al Ierusalimului au căutat crucea. Ei au determinat locația probabilă și au curățat situl.
Au observat o plantă neobișnuită și aromatică crescând în jur. Sfânta Elena a numit-o Basilico (sau busuioc, cum este cunoscut acum), care înseamnă „Rege” sau „Regal” în greacă.
Îngropate în pământ sub busuioc erau trei cruci. Nimeni nu știa care dintre cruci era Crucea de Viață-Dătătoare a lui Iisus. Așa că Sfânta Elena și patriarhul s-au rugat. A trecut un cortegiu funerar, astfel că au luat femeia care murise recent și au adus-o în contact cu fiecare dintre cruci.
Nu s-a întâmplat nimic cu primele două cruci. Când a atins-o cu a treia cruce, ea a fost vindecată imediat. Astfel, Crucea adevărată a lui Hristos a fost identificată, spre uimirea celor care au asistat.
Sfânta Elena a dat Sfânta Cruce patriarhului pentru a fi ridicată în văzul tuturor credincioșilor pentru venerare. În 335, pe 14 septembrie, a început construirea Templului Învierii.
Află și: Ce se dă de pomană de Sfinții Constantin și Elena
Patriarhul a înălțat din nou Crucea de Viață-Dătătoare pentru venerare. De atunci, în fiecare an pe 14 septembrie sărbătorim praznicul pe care îl numim Înălțarea Sfintei Cruci.
După aceasta, Sfânta Elena, în zelul ei de a-L slăvi pe Hristos, a construit biserici în Ierusalim la locurile din Betleem, la peștera unde S-a născut Mântuitorul și alta pe Muntele Măslinilor de unde S-a înălțat la Cer, și a întemeiat multe altele în Țara Sfântă, Cipru și în alte locuri.
Vezi și: Au apărut trei sfinți în Calendarul Ortodox. Zilele în care sunt sărbătoriți
Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena vine la pachet cu mai multe tradiții și obiceiuri pe care românii le respectă an de an cu sfințenie.
Una dintre cele mai cunoscute tradiții este aducerea bujorilor în casă, aceștia fiind considerați simbolul armoniei. În aceeași zi, femeile tămâiază și stropesc cu aghiasmă pentru a alunga duhurile rele.
Oamenii merg la biserică cu bujorii sau florile de lămâiț și cu dulciuri făcute în casă ca să le sfințească. De asemenea, în anumite regiuni, oamenii aprind focuri mari, pentru că se crede că focul are un rol purificator, protejând atât membrii familiei, cât și animalele de rele.
În această zi nu se lucrează ogoarele și nu se fac munci agricole. În calendarul popular, sărbătoarea este cunoscută și ca „Constantinul Puilor”, adică ziua în care păsările de pădure își învață puii să zboare. Totodată, este ultima zi în care se mai pot semăna porumbul, ovăzul și meiul, pentru că se spune că ce se seamănă după această zi se va usca.
La țară, păstorii folosesc această zi pentru a stabili cine va fi baciul și unde vor fi stânele. Tot în această zi, se măsoară laptele de la oi și se face o însemnare pe răboj pentru fiecare turmă.
Superstițiile legate de Sfinții Constantin și Elena include și trecerea oilor prin foc pentru a le feri de rele.
Pentru a se apăra de forțele malefice, țăranii folosesc o veche datină numită “Sperietoarea vrăjitoarelor”. Mai exact, toți membrii familiei se adună în jurul unui vas cu lapte și bat cu linguri noi de lemn în vasele în care se fierbe laptele, strigând tare pentru a speria vrăjitoarele care ar putea fura laptele.
Există unele obiceiuri care se păstrează și în zilele noastre și care au fost transmise de la generație la generație.