„Frumoasă mi-e țară străveche/ Întinsă pe munți și pe văi/ Cu fete cu flori la ureche/ Frumoasă mi-e țara cea nouă/ Cum râde cu râs tineresc/ Cum râde grădina când plouă și florile când înfloresc”. Între timp, România ajunge la mai puțin, chiar dacă le are pe toate. Despre locul sacru devenit punct turistic se știe?
În stațiunea montană Straja din Valea Jiului, aproape de Masivul Vâlcan, se află un tunel din beton, de 54 m lungime. El face legătura între drumul principal din stațiunea Straja și bisericuța din lemn care poartă hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena. Pasajul a fost construit din dorința oamenilor de a veni și iarna, când troienele ajung chiar și la trei metri înălțime, la schitul din lemn din stațiune, ridicat la peste 1.700 de metri altitudine. Pe interiorul lui sunt pictați 365 de sfinți din calendarul ortodox, pentru fiecare zi din an, iar tavanul este plin de scene din Vechiul și Noul Testament. O candelă arde neîncetat în tunel și este mutată zilnic în fața icoanei sfântului care marchează data curentă din calendar.
În zonă, lângă biserica din lemn din stațiunea Straja, există și o cruce care poate concura cu cea de pe masivul Caraiman. Numită crucea Eroilor, a fost ridicată de Emil Părău, în anul 1966, cel care a construit și tunelul celor 365 de sfinți, și are o înălțime de 18,6 m și o anvergură de 9 m.
În anul 1966, la Cabana Montană, în ziua în care sunt pomeniți Sfinții Constantin și Elena, un turist a aprins lumina într-o încăpere. Becul s-a ars, iar flama de la filament a imprimat pe interiorul becului o cruce. Becul a fost spart de către unul dintre turiști, dar după două săptămâni fenomenul s-a repetat. Becul acela poate fi văzut și astăzi la schitul Straja. Interpretarea dată atunci de un călugăr a fost legată de cei opt sute de ostași care au murit în zonă, în Primul Război Mondial.