Locul din România care ar fi fost templu închinat lui Zalmoxis. Este puțin cunoscut de oameni

Care este locul din România care ar fi fost templu închinat al lui Zalmoxis. Este un loc foarte puțin cunoscut de oameni, situată în județul Argeș. Locul este în apropiere de orașul Câmpulung, la doar cinci kilometri. Conform unor istorici, acest locaș ar fi fost o catacombă creștină de pe timpul romanilor, în timp ce alți istorici susțin că ar fi fost un templu închinat zeului Zalmolxis.

Locul din România care ar fi fost templu închinat lui Zalmoxis

Acest loc din România, o zonă cu străvechi urme istorice, este reprezentat de Mănăsirea Nămăiești, o mănăstire săpată într-o stâncă de către mâini necunoscute, care datează din prima jumătate a secolului XVI-lea (1547). Se spune că Mircea Ciobanu i-a lăsat lui Jupân Dumitru drept ocină în satul Nămăiești, însă cu condiția ca, dacă nu avea urmaș, proprietatea să rămână bisericii din stâncă.

Despre întemeierea schitului nu se cunosc date exacte, însă unele legende, transmise din gură în gură, din moși strămoși, în satul Nămăiești, amintesc și de numele domnitorului Negru Vodă.

Conform unor istorici, biserica ar fi fost o catacombă creștină, din perioada romană. Pentru a veni la mănăstirea Nămăiești, situată în satul Nămăești, comuna Valea Mare-Pravăț, județul Argeș, trebuie să urmezi drumul București – Târgoviște –Câmpulung Muscel (DN 71, DN 72A, DC 19), 143 km.

Tot despre mica biserică săpată în stâncă se spune că ar fi fost la origine un templu păgân închinat Zeului Zalmoxis, considerat de mulți autori români drept zeul suprem din panteonul geto-dacic. Ar fi fost chiar și un popas al Sfântului Andrei, care pentru că nu a găsit pe nimeni în acel loc, le-a spus însoțitorilor săi: „Nemo est”(n.red. Nu este nimeni), de aici și numele Nămăiești. În jurul acestei mănăstiri circulă și alte legende păstrate de demult.

Mănăstirea Nămăiești și legendele

În prezent, mănăstirea Nămăiești este așezământ pentru măicuțele care locuiesc aici, dar și loc de popas pentru călătorii din zonă. Tradiția asociază începuturile mănăstirii cu descoperirea în peșteră a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, despre care se spune că ar fi fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca.

Conform legendelor, trei ciobani au ajuns cu oile pe stânca în care se află astăzi mănăstirea. Ciobanii au înnoptat în aceste locuri și toți trei au avut același vis: fiecăruia i s-a arătat un înger, care i-a spus că în acea stâncă se află o icoană zugrăvită după chipul real al Maicii Domnului.

Visul li s-a repetat și în noaptea următoare, iar în a treia noapte chiar Maica Domnului li s-a arătat și i-a dus la o stâncă anume, unde le-a arătat intrarea în grotă, spunându-le să facă acolo un locaș de închinare unde vor găsi icoana. Tot atunci Maica Domnului le-ar fi spus că numărul viețuitoarelor din mănăstire să fie mereu 33, adică anii trăiți de Mântuitorul Iisus Hristos pe pământ. De precizat este și că Biserica are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” și „Izvorul Tămăduirii”.