Limba pe care nimeni în lume nu o mai vorbește, însă cuvintele ei sunt înțelese doar de români. De aici se trag “prânz”, “lac” sau “doamnă”

Nu de puține ori am auzit expresia „o limbă moartă”, făcând referire la anumite limbi, vorbite în antichitate sau câ milenii în urmă, iar astăzi dispărute. Este și cazul nostru, și anume limba pe care nimeni în lume nu o mai vorbește, însă cuvintele ei sunt înțelese doar de români. Conform celor care au studiat această limbă dispărută din 1898, de aici se trag “prânz”, “lac” sau “doamnă”.

Cercetătorii vorbesc despre 570 de limbi dispărute

Dacă ar fi să ne uităm înapoi în istorie, este ușor să găsim exemple de limbi care au fost cândva proeminente și care ulterior au dispărut. Spre exemplu latina, unii dintre noi chiar am studiat-o în școală, dar azi este considerată o „limbă moartă”.

În același timp, conform cerectătorilor în lingivstică, adesea se confundă limbile moarte cu limbile dispărute. O limbă moartă este încă utilizată sau studiată în anumite contexte.

Limbile dispărute, pe de altă parte, nu mai sunt vorbite sau utilizate în niciun scop. Multe limbi dispărute sunt complet pierdute în istorie, rămânând doar înregistrarea numelui limbii în sine. Când și de ce dispar limbile este un studiu interesant în istorie și cultură, dar nu este limitat la trecut.

Potrivit National Geographic Society, din cele peste 7.000 de limbi vorbite pe planeta noastră, o limbă moare la fiecare două săptămâni, încetând să mai fie vorbită activ. Aceasta înseamnă că există multe limbi care dispar chiar în timp ce scriem acest articol.

Limba dalmată, limba pe care nimeni în lume nu o mai vorbește

Printre limbile care au intrat în categoria de limbi moarte se numără și cea despre care vorbim astăzi, și anume limba pe care nimeni în lume nu o mai vorbește.

Partea interesantă la această limbă sunt legăturile sale cu limba română, iar specialiștii români spun că din ea se trag cuvinte, precum “prânz”, “lac” sau “doamnă”. Am putea considera limba dalmată cea mai ciudată limbă din lume, dar în realitate este doar o limbă moartă, ca multe altele.

Pentru cei care nu știu, limba dalmată a existat până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când, în 1898, ultimul său vorbitor, Tuone Udaina, a murit. Limba era vorbită pe țărmurile Adriatice ale Croației de astăzi și pe insulele din lungul acesteia.

Tuone Udaina a fost un frizer care vorbea dalmațiana ca a doua limbă, pe care a învățat-o ascultând discuțiile părinților săi. În ciuda faptului că era surd și nu mai folosise limba de peste 20 de ani, el a folosit această limbă la sfârșitul anilor 1800, când lucra cu un lingvist italian pentru a salva limba dalmată, pe cale de dispariție.

În urma cerecetărilor, s-a constatat că au existat două dialecte ale acesteia, anume Vegliotian în nord și Ragusan în sud. Se crede că limba a fost folosită încă de la venirea coloniștilor romani aici în ultimele secole î.Hr., dar prima mențiune despre ea în literatura lingvistică a apărut abia în 1842.

Mai târziu toate dialectele au fost înregistrate, iar lingviștii au găsit mai multe documente scrise în ea în arhivele din Dubrovnik.

Cuvintele ei sunt înțelese doar de români

Structura sa era pe deplin romanică occidentală, existau numeroase schimburi fonetice. Spre exemplu, kenur „a lua masa” sau kaina „cină”, sunt cuvinte care nu pot fi întâlnite nici în italiană, nici în limbile balcano-române.

Dar, conform unor specialiști, limba pe care o vorbim noi astăzi are legături adânci cu limba dalmată, având multe cuvinte înțelese doar de români. Printre cuvintele care au rădăcini în limba dalmată, coform specialiștilor, sunt “prânz”, “lac” sau “doamnă”.

Ba mai mult, aceiași cercetători spun că aproape o treime din cuvintele din vocabularul limbii române se regăsesc în limba dalmată, ceea ce poate schimba, cumva, ideea că limba noastră s-a format din amestecul limbii vechilor daci și a romanilor.

Din punctul de vedere al unor lingviști, limba dalmată este considerată un dialect al limbii române, dar are unele trăsături independente.

Din păcate, limba dalmațiană, vorbită acum câteva secole în Dalmația, a devenit una moartă, odată cu dispariția ultimului vorbitor.