Legea carantinei și izolări a intrat în vigoare sâmbătă, odată cu apariția sa în Monitorul Oficial. Astfel, carantina va viza persoanele sănătoase, dar care au intrat în contact cu persoane infectate. Izolarea este obligatorie și va viza persoanele bolnave (aceasta va fi posibilă la domiciliu). De asemenea, persoanele asimptomaticie vor putea fi în continuare internate obligatoriu, în anumite situații, dar toate măsurile vor putea fi contestate în instanță de cei în cauză.
Legea carantinei și izolării a intrat în vigoare sâmbătă. Astfel, autoritățile statului vor putea impune carantinarea celor care au intrat în contact cu o persoană infectată cu COVID-19, iar cei bolnavi vor putea fi puși în izolare. Izolarea va putea fi instituită la domiciliu. În plus, persoanele infectate, dar care nu prezintă simptome vor putea fi internate obligatoriu. Cei care nu vor respecta reglementările vor fi duși în carantină instituționalizată și obligați să plătească cheltuielile.
De asemenea, Consiliului Național pentru Situații de Urgență va stabili detaliile despre carantinarea celor veniți din anumite țări cu risc ridicat de infectare.
Legea prevede numeroase definiții, printre care și pentru carantină și izolare. Cu toate astea, carantina vizează persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unei boli contagioase – ”se va dispune separarea fizică a acestor persoane de alte persoane, în spații special desemnate de alte autorități, la domiciliu sau în locul declarat de pesoana carantinată, iar fiecare măsură de carantină va fi dată individual, nu colectiv, prin decizie motivată a direcției de sănătate publică, care va include și durata măsurii, precum și calea de atac prevăzută de lege” – adică va putea fi contestată în instanță.
În noua Lege este te definită și carantina zonală. Aceasta presupune inclusiv limitarea circulației în perimetrul stabilit.
În schimb, izolarea e măsura de separare a persoanelor bolnave/purtătoare ale virusului de alte persoane – „măsura care constă în separarea fizică a persoanelor afectate de o boală infectocontagioasă sau a persoanelor purtătoare ale unui agent patogen, chiar dacă acestea nu prezintă semne și simptome sugestive, la domiciliu, la locația declarată de persoana izolată,
într-o unitate sanitară sau la o locație alternativă atașată unității sanitare, în vederea monitorizării stării de sănătate și aplicării unui tratament, după caz, măsură instituită în scopul vindecării și reducerii gradului de contagiozitate pe baza consimțământului persoanelor, sau, în lipsa acestuia, prin decizia individuală motivată a direcției de sănătate publică, care va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei izolate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege„, potrivit Legii 136.
Potrivit legii, durata carantinei este perioada de incubație specifică a acelei boli, iar COVID-19 are o perioadă de incubație e de 1-14 zile. Izolarea în spital se va dispune cu acordul persoanei examinate de medic, iar în lipsa acestuia doar când medicul constată riscul iminent de transmitere comunitară. Persoana respectivă va trebui să stea însă în spital cel mult 48 de ore, până când vin rezultatele examenelor medicale care i-au fost luate.
Chiar dacă analozele nu vor fi gata, rămâne valabil maximul de 48 de ore. Cu rezultatele, medicul poate recomanda prelungirea termenului de 48 de ore. De asemenea, măsura izolării dispusă de medic încetează când se confirmă vindecarea persoanei sau când acesta recomandă asta pentru că constată că riscul de transmitere a bolii nu mai există.
În primul rând, medicul consemnează refuzul și trimite măsura spre validare celor de la direcția de sănătate publică, iar aceștia, în cel mult două ore, vor emite decizia de confirmare/infirmare a măsurii de izolare dispuse de medic. Și această decizie va putea fi contestată, dar până la hotărârea primei instanțe persoana nu va putea să părăsească locația unde e izolată.
În lege este definită și persoana bolnavă: ”cea care suferă de o boală infecto-contagioasă sau care este afectată de o suferință fizică susceptibilă de a constitui un risc epidemiologic sau biologic pentru sănătatea publică”. În plus, Legea prevede și că măsurile luate pot fi contestate în instanță de pacienți. Mai exact, la judecătoria în a cărei circumscripție locuiește ori își are reședința pacientul sau la judecătoria în a cărei circumscripție e situată unitatea sanitară unde e internată.