Nicolae Ceaușescu și afacerile sale. Epoca tăcerii ascundea multe secrete știute la acel moment doar de oameni pe care îi putem număra rapid. După căderea Comunismului, dedesubturile au ieșit ușor la iveală. Unul dintre ele atinge legătura dintre dictator și Ikea.
În anii ’80, securitatea din România primea plăți pentru sume de 6 cifre de la Ikea, ca parte a unui acord al producătorului suedez de mobilă cu o companie românească, potrivit publicației ”The Guardian”. Documentele sugerează că firma de mobilă era complice în această înțelegere. Ikea neagă complicitatea, dar a lansat o investigație internă legată de operațiunea cu pricina. Compania suedeză spune că nu știa de implicarea Securității în operațiunile comerciale derulate în anii ’80 în țara noastră, lucru care, conform sursei citate, ridică alte semne de întrebare.
În acele timpuri, operațiunile Ikea din perioada Războiului Rece, când firma a folosit și deținuți politici din estul Germaniei în fabricile sale. Mai mult, lucrul care certifică înțelegerea și acțiunile firmei din acea perioadă în România este faptul că Ikea a fost una dintre puținele companii din vest ce au profitat de deschiderea unora din țările care au făcut parte din blocul sovietic pentru afaceri. În plus, în acei ani, fabrica suedeză era atrasă îndeosebi de resursele de cherestea și forță de muncă ieftină din țară precum a noastră.
Ikea a ”bătut palma” cu producătorul de cherestea de stat Tehnoforestexport, în ’81. La mijloc erau 10 mil de lire sterline pe an. Conform documentelor Arhivelor Securității, Securitatea folosea o companie specială de comerț exterior, ICE Dunărea, pentru a sustrage bani din aceste afaceri.
În acest context, compania suedeză susține că se lucra, de fapt, cu comisioane, iar producătorul de cherestea a fost unicul partener de afaceri. Cu mai multe lămuriri a venit managerul de Achiziții de la Ikea. „Am lucrat la preţul unui produs şi la o structură cu două comisioane. Un comision era pentru Tehnoforestexport, pentru acoperirea (cheltuielilor) cu operaţiunile şi tehnologia, iar un altul era pentru Ikea, în scopuri comerciale şi pentru transferul de cunoştinţe şi tehnologie, precum utilaje pentru producător”, a declarat managerul.