În ce superstiții mai cred, încă, tinerii din România și ce ascund, de fapt. Sociolog: „Când nu găsim o explicație, o fabricăm”. EXCLUSIV

Suntem români, iar superstițiile fac parte din viața noastră încă de când venim pe lume sau…chiar dinainte, pentru că este foarte posibil ca și mama ta să fi auzit „nu-i cumpăra haine înainte să naști, că nu e bine”. Avem superstiții despre noroc, despre bani, despre ghinion și aproape orice alt aspect al vieții de zi cu zi. Le auzim mai des la generația bunicilor, dar și tinerii, cred, încă, în aceste afirmații. Am stat de vorbă cu câțiva pentru a afla ce superstiții păstrează chiar și astăzi, iar un sociolog ne-a ajutat să înțelegem mai bine de unde vin ele.

În ce superstiții mai cred tinerii din România? Ne ferim de ghinion și căutăm norocul „în stele”

Indiferent de vârstă, este aproape imposibil să nu fi auzit în jurul tău măcar o superstiție. „Nu lăsa gunoiul în urmă, că iei bărbat cu mustăți”, este ceva ce auzeam, cândva, de la vecinele mai în vârstă. În cultura noastră se găsesc superstiții de tot felul: învățăm cum să alungăm ghinionul, să atragem norocul sau chiar aflăm explicația sughițului – „te vorbește cineva de rău”.

Există chiar și superstiții despre sarcină, deci, cumva, ne afectează fără ca măcar să fi venit pe lume. De pildă, se spune că o gravidă nu are ce căuta la o înmormântare, căci există riscul de a pierde sarcina. De asemenea, ghinionul se abate asupra copilului dacă-i cumperi haine înainte de a se naște.

Cel mai bun TRUC pentru curățenia de Crăciun! Așa fac gospodinele deștepte

Se schimbă vremea brusc din nou. Când începe iarna secolului în România, anunţul meteorologilor

Fosta iubită a lui Liviu Dragnea, din nou în vizorul presei! Ce a făcut Irina Tănase...

MM Stoica i-a surprins pe toți: „E cel mai bun din...

În plus, facem copii bâlbâiți dacă turnăm alcool în pahar înainte ca acesta să fie complet gol. Iar miresele trebuie, clar, să poarte ceva nou, ceva vechi, ceva împrumutat și ceva albastru pentru a avea o căsnicie fericită.

Unora le găsim sensul, altele ni se par absurde, dar toate rămân parte dintr-o cultură pe care o ducem mai departe, conștient sau nu. Însă cât de mult mai cred tinerii de astăzi în ele și ce superstiții au rămas vii în generația lor?

„Mai bine previi decât să regreți”

Am stat de vorbă cu câțiva dintre ei și am descoperit răspunsuri interesante. Cele mai multe superstiții sunt legate de ghinion și noroc, semn că vrem, cu orice preț, să avem control și să ne meargă bine.

„Cred în stelele căzătoare. Poate sună cumva, dar pentru mine e ca și cum cerul îți oferă un moment rar, un cadou, o fereastră în care îți poți trimite dorințele spre univers. Nu știu dacă se împlinesc pentru că le cer eu sau pentru că ajung să lupt mai mult pentru ele după ce le rostesc în gând, dar generează acel sentiment că, pentru o clipă, totul poate fi posibil.

Mai cred și că nu e bine să te întorci din drum, mai ales dacă ai uitat ceva. De fiecare dată când mi s-a întâmplat să mă întorc acasă după ce am plecat, parcă ziua nu a mai mers la fel. Nu știu dacă e doar o coincidență, dar am început să cred că atunci când pleci cu un scop, e bine să-ți urmezi drumul fără să-l întrerupi. E o superstiție care mă face să fiu mai atentă la ce iau cu mine și să nu privesc înapoi prea des.
În plus, am superstiția că atunci când spargi o oglindă, atragi ghinion.

Nu doar din cauza celor ‘șapte ani de nenoroc’, ci pentru că oglinzile parcă țin în ele o energie a ta. Când se sparg, ai impresia că se rupe ceva și în tine. Poate e doar simbolic, dar mie mi se pare că semnele de genul ăsta merită respectate. Mai bine previi decât să regreți”, ne-a dezvăluit cineva.

Cum știm că cineva urmează să-și găsească sfârșitul? Ne spune una dintre acele superstiții în care mai cred tinerii din România

Tinerii se mai feresc, încă, de pisicile negre, căci acestea prevestesc întâmplări nefericite, și își pun dorințe atunci când prind ocazia. Multe dintre aceste superstiții s-au păstrat din generație în generație și ne însoțesc chiar și atunci când nu ne dăm seama.

„Eu cred în superstiția că, dacă îți cade o geană, poți să-ți spui o dorință și, de obicei, o iau, îmi pun o dorință. Și după aia o suflu. Știu că așa ajunge la cer. Și mai cred în superstiția că, dacă văd o pisică neagră pe stradă, o să mi se întâmple ceva rău. Nu mereu mi s-a întâmplat, dar, de obicei, mi se întâmplau”, a dezvăluit o tânără.

„Superstiția pe care o am de la ai mei, este cea cu spartul oglinzii. Dacă spargi oglinda, aduce șapte ani de ghinion”, ne-a spus o tânără.

„Să nu te uiți la o mireasă în ziua nunții, că ai ghinion. Să nu plângi tu, ca mireasă, că îți aduce ghinion. Mai cred că dacă ți se zbate ochiul, se va întâmpla ceva rău. Nu știu dacă, într-adevăr, cred, dar pot să zic că îmi e frică. Așa că prefer să nu mi se întâmple”, este o altă părere.

Doi tineri au mărturisit că se așteaptă să primească bani atunci când îi mănâncă palma stângă, căci, de câteva ori, chiar asta s-a întâmplat. O altă superstiție, sumbră de această dată, prevestește moartea cuiva apropiat.

„Când visezi ca îți pica dinții, înseamnă ca moare cineva, de fiecare dată când am visat asta chiar a murit”, ne-a povestit un tânăr.

„Când trece pisica neagră, mă dau trei pași înapoi, că poartă ghinion. Nu te închini niciodată altfel sau strâmb, că îți merge prost (asta e pe pielea mea pățită).

Dacă verși sarea, să o arunci pe spate, să nu te cerți. Să nu dai cuțitul din mâna ta în mâna altcuiva, că vă certați. Dacă te întâlnești cu preotul pe drum, îți merge bine. În schimb, tata nu se întoarce din drum, că a zis că îi merge prost”, sunt alte câteva superstiții în care crede o tânără.

De unde vin, de fapt, aceste superstiții? Explicațiile unui sociolog

Motivul principal pentru care tinerii din România au ajuns să creadă în aceste superstiții este destul de simplu: le-au tot auzit în jurul lor, iar unele par să se fi adeverit. Am cerut și părerea unui specialist, pentru a înțelege mai bine fenomenul. Adrian Dan, care ne-a explicat mai clar cauzele.

„Pentru că gradul de cunoaștere științifică în România este destul de redus. Și educația în România nu pune foarte mare accent pe cunoașterea științifică. Și atunci este mult mai simplu să crezi în superstiții, pentru că e o credință pe care nu trebuie să o justifici. Pe când argumentele de natură științifică trebuie de fiecare dată susținute”, ne-a dezvăluit specialistul.

„Există riscuri și consecințe”

Nu doar educația, dar și media joacă un rol crucial în răspândirea acestor superstiții în România. Auzim informațiile la televizor sau pe internet și atunci, fără să verificăm, le considerăm veridice. Pare ceva inofensiv, cum ne poate afecta faptul că ne așteptăm să ne meargă bine dacă am ieșit din casă cu piciorul drept? Dar specialistul a explicat că, pe termen lung, pot exista consecințe.

„Media nu oferă perspectivă critică. Pur și simplu e un fel de deformare a opiniei publice care s-a dezobișnuit să verifice informațiile din mai multe surse ca o să pună sub semnul întrebării. Dacă acele informații sunt furnizate și de un formator de opinie sau un deformator de opinie pe care noi îl urmărim și din diferite motive îl învestim cu încredere, atunci noi luăm informațiile respective de bune.

Cu siguranță există și riscuri și consecințe. Numai că ele sunt pe termen lung, unele se pot manifesta, altele nu se pot manifesta. Până la urmă, e felul în care ne creionăm noi viața și ne proiectăm propriul viitor. Desigur că în anumite etape ale viețiii putem să fim, nu știu, atei și să devenim credincioși sau să fim credincioși și să devenim atei. Să credem în știință și că omul a ajuns pe Lună și că pământul este rotund sau să ne întoarcem împotriva acestor idei dacă urmărim un guru – cu ghilimelele de rigoare, care susține opusul și noi îl învestim cu mai multă încredere și cu mai multă cunoaștere decât credem că avem noi”, a spus sociologul Adrian Dan.

De ce simțim nevoia să credem în superstiții

Pe de altă parte, Adrian Dan a subliniat că dorința de a crede în superstiții face parte din natura umană. Acest fapt este justificat, pe de o parte, de nevoia de control și de a avea o explicație pentru ceea ce trăim la un moment dat, fie ea și mai puțin științifică.

„Chiar de curând am citit o carte, Psihologia Superstiției, și toate ființele cred în superstiții. De la păsări și animale până la oameni. Dar reflectă, practic, incapacitatea noastră de a explica anumite lucruri și nevoia imperioasă a creierului de a funcționa pe bază de certitudine.

Și atunci când noi nu găsim o explicație pentru ceva, trebuie să o fabricăm. Dacă fabricarea acesteia presupune chestiuni de natură supranaturală, noi le vom accepta: paranormal, ființe extraterestre, inteligențe exterioare și așa mai departe”, a încheiat sociologul.