De-a lungul celor 22 de ani de conducere a Republici Socialiste România, fostul dictator, Nicolae Ceaușescu, a avut anumite desiderate, cum le numea, de a face în și din România un stat comunist demn de luat în seamă de marile puteri. Atât prin industria centralizată, mamut, dar și prin construirea de noi obiective, atât sociale, industriale, cât și de interes internațional. Printre acestea se numără și dorința de a construi o stațiune demnă de Jocurile Olimpice de iarnă.
Ambiția nebună a lui Ceaușescu pentru organizarea Jocurilor Olimpice de Iarnă în România a început în anul 1976, când, la Jocurile Olimpice de la Montreal, delegația României a avut parte de cele mai bune rezultate. Dar, nu numai acesta a fost motivul, la doi ani de la acest moment, în 1978, sârbii, vecinii comuniști de peste Dunăre, primesc organizarea Olimpiadei de Iarnă din 1984.
Astfel, după cum povesteau apropiații dictatorului, și-a strâns membrii importanți de partid, și le-a impus un plan de dezvoltare al zonei Vidra – Voineasa, unde să se construiască cel mai mare resort din Europa de Est de acest gen, iar România să-și depună candidatura pentru organizarea unui astfel de eveniment de anvergură.
”Tovarăși, să fie clar: până în 2010 îmi organizați o Olimpiadă în România!”, urla Ceaușescu la secretarii de partid în toamna lui 1978.
Din păcate, nimic din planul lui Ceaușescu nu s-a mai realizat, pe de-o parte din cauza imposibilității defrișării pădurilor din zonă, la momentul respectiv, mai exact în 1984, când Ministerul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții nu este de acord cu defrișarea pădurilor pentru apariția pârtiilor. Iar totul devine un fiasco, după ce Dăscălescu, Primul Ministru la acea vreme, ajunge în zonă și își dă seama că planul nu poate fi dus la cap, renunțându-se la idee, în cele din urmă.
Astăzi, după 42 de ani, de la inițierea proiectului și după construirea a trei hoteluri cu câte trei nivele fiecare, un hotel mai mare, cu șase etaje, precum și o sală de sport, plus cinci vile, cu o capacitate de, aproximativ, 1.100 de locuri de cazare, acum totul zace într-o ruină. În presa de după 1990, când lucrurile s-au mai liniștit, au apărut anchete pe marginea acestui proiect.
Vinovați de această crimă, conform presei de atunci, ar fi fost liderii confederațiilor sindicale CNSLR, Frăția, Cartel Alfa, BNS şi CSDR. După momentul 1989, noile capete luminate ale mișcării sindicale au subtilizat averea Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) și au împărțit-o între ei. După 1990 patrimoniul UGSR a fost preluat de confederațiile sindicale CNSLR, Frăția și Cartel Alfa. Ulterior s-au adăugat la împărțirea prăzii și confederațiile sindicale BNS și CSDR. Au înființat societatea Sind România SRL în care au venit cu activele preluate de la UGSR.
În 2011, liderii confederațiilor au împărțit patrimonial preluat de la UGSR și și-au deschis societăți de turism. După împărţeală, staţiunile au intrat pe linie moartă, spunea fostul director al staţiunii Voineasa, Dan Moldoveanu:
„După 2011, când confederaţiile sindicale şi-au împărţit între ele patrimoniul, staţiunile, practic, nu au mai funcţionat. Un dezastru. Acum mai funcţionează în Voineasa doar hotelul Lotru, dar şi acesta numai vara”, Dan Moldoveanu, fostul director general al staţiunii Voineasa, citat de Jurnalul.ro
Din 1994, adică de 25 de ani, nimeni nu s-a mai atins de stațiunea Voineasa. Tot ce există acolo, lăsat de comuniști, a fost condamnat să moară și să intre în proces de descompunere.