Pisicile sunt cunoscute pentru natura lor independentă și misterioasă, dar întrebarea cât de atașate rămân de stăpânii lor și dacă le păstrează amintirile afective a stârnit interesul cercetătorilor. Spre deosebire de câini, care demonstrează adesea o loialitate și o atașare intensă față de oameni, pisicile au o modalitate mai subtilă de a-și exprima afecțiunea.
Pisicile dispun de o memorie asociativă, adică rețin amintiri legate de experiențe plăcute sau neplăcute asociate cu diverse persoane, locuri sau obiecte. Cercetătorii au descoperit că memoria lor afectivă nu este atât de scurtă cum se presupune în mod obișnuit. Studiile au arătat că pisicile sunt capabile să recunoască stăpânii chiar și după o absență îndelungată și, mai mult decât atât, își reamintesc gesturile și interacțiunile pe care le-au avut cu aceștia.
Memoria afectivă a pisicilor se dezvoltă și se consolidează prin experiențe repetate alături de aceeași persoană. Dacă un stăpân petrece mult timp alături de pisica sa și îi oferă atenție, hrană și confort, aceste experiențe formează o bază solidă de amintiri asociate. Într-un astfel de caz, pisica își poate recunoaște stăpânul chiar și după luni de absență. Există cazuri documentate în care pisicile și-au recunoscut stăpânii după ani de despărțire, datorită acestei memorii asociative.
Pisicile dispun atât de o memorie de scurtă durată, cât și de una de lungă durată, însă felul în care ele utilizează aceste tipuri de memorie este diferit față de oameni. Studiile arată că memoria de scurtă durată a pisicilor este limitată la aproximativ 16 ore, ceea ce înseamnă că anumite detalii nesemnificative sau evenimente lipsite de relevanță emoțională pot fi uitate rapid. De exemplu, dacă o pisică întâlnește un străin pentru scurt timp și acesta nu îi lasă o impresie puternică, este posibil ca ea să uite acea întâlnire în mai puțin de o zi.
Memoria de lungă durată, pe de altă parte, permite pisicilor să rețină amintiri emoționale puternice și repetitive. Stăpânii, locuințele și interacțiunile pozitive sau negative sunt amintiri pe care pisicile le păstrează în memorie, mai ales dacă au fost însoțite de emoții intense. Astfel, o pisică își va aminti un stăpân care a avut grijă de ea, oferindu-i momente de confort și afecțiune, mult timp după ce acesta nu mai este prezent.
Pisicile recunosc oamenii nu doar prin intermediul mirosului, ci și prin voce și comportament. Studiile arată că ele au o abilitate surprinzătoare de a diferenția între diferitele voci ale oamenilor și de a reacționa în funcție de timbrul familiar al stăpânului. Chiar dacă nu arată entuziasmul tipic câinilor, pisicile demonstrează recunoaștere și un anumit nivel de bucurie atunci când sunt în preajma unei persoane cunoscute, mai ales a stăpânului.
Într-un studiu efectuat de cercetători japonezi, s-a demonstrat că pisicile recunosc numele lor și reacționează la vocea stăpânului, chiar dacă nu oferă mereu un răspuns imediat. Totodată, este mai probabil ca ele să răspundă pozitiv atunci când sunt apelate de persoane cu care au legături afective solide, ceea ce subliniază rolul important al interacțiunilor pozitive.