La o zi după tragicul accident aviatic din Coreea de Sud, în care a fost implicat zborul Jeju Air 2216, investigațiile privind cauzele prăbușirii sunt în plină desfășurare. Catastrofa a dus la pierderea a 179 de vieți, iar specialiștii consideră că ipoteza inițială – o coliziune cu un stol de păsări – este puțin probabil să explice pe deplin ceea ce s-a întâmplat.
Turnul de control al traficului aerian din Muan emisese o avertizare cu privire la posibile coliziuni cu păsări chiar înainte de incident. Ulterior, pilotul ar fi raportat că aeronava a suferit un impact cu un stol de păsări și a declarat o situație de urgență. Inițial, s-a crezut că această coliziune a dus la defectarea motorului care alimenta trenul de aterizare, rezultând o aterizare de urgență pe burtă, cu consecințe fatale.
Cu toate acestea, experții în aviație subliniază că un astfel de eveniment ar trebui să fie mai puțin grav. Dr. Sonya Brown, lector senior în design aerospațial la Universitatea din New South Wales, a declarat pentru The Guardian că:
„O coliziune cu păsări este un eveniment frecvent pentru care avioanele moderne sunt proiectate. Este greu de crezut că un astfel de impact ar putea duce la o prăbușire de această magnitudine.”
Pe un Boeing 737, trenul de aterizare este operat hidraulic și dispune de sisteme redundante. Chiar dacă sistemul hidraulic ar eșua, trenul de aterizare ar trebui să se extindă prin gravitație, susține Dr. Brown. Mai mult, sistemele de control ale aeronavei, inclusiv flapsurile și slaturile (componente similare spoilerelor de pe mașini), sunt alimentate de două sisteme hidraulice independente, ceea ce face improbabil ca ambele să fi cedat din cauza unei coliziuni cu păsări.
Profesorul Doug Drury, un pilot experimentat și specialist la Universitatea Central Queensland, este de acord că o coliziune cu un stol de păsări nu poate explica pe deplin incidentul.
„Un motor defect nu ar cauza o pierdere completă a tuturor sistemelor. Un 737 poate zbura și cu un singur motor,” afirmă Drury.
Un alt aspect controversat al incidentului a fost viteza aeronavei în timpul aterizării. Conform lui Drury, dacă piloții intenționau o aterizare pe burtă, ar fi trebuit să reducă viteza avionului la limita de angajare, pentru a minimiza impactul. Totuși, aeronava a intrat pe pistă cu o viteză foarte mare, generând o energie semnificativă la impact.
Un alt detaliu neobișnuit este direcția de aterizare. Aeronava a aterizat în direcția opusă vântului obișnuit, ceea ce sugerează că a avut un vânt din spate. Avioanele aterizează de regulă împotriva vântului pentru a încetini mai ușor, dar în acest caz, lucrurile par să fi stat exact invers.
„De ce mergeau atât de repede? De ce au aterizat în direcția greșită? Sunt mai multe întrebări decât răspunsuri în acest moment”, a mai spus Drury.
Unul dintre cei doi supraviețuitori ai dezastrului a oferit primele detalii personalului medical. Potrivit acestuia, avionul a avut o vibrație neobișnuită înainte de impact. Pasagerul spune că a simțit cum aeronava a început să piardă altitudine brusc, în timp ce piloții păreau să lupte pentru a recăpăta controlul. „A fost haos total în ultimele secunde,” a declarat supraviețuitorul, adăugând că viteza era neobișnuit de mare când aeronava a atins pista.
În timp ce anchetatorii analizează datele din cutia neagră și înregistrările din cabina piloților, experții avertizează că va dura ceva timp până la formularea unor concluzii. Pentru moment, însă, ipoteza că o coliziune cu păsări ar fi fost singura cauză a dezastrului este pusă sub semnul întrebării. Dilemele legate de viteza, direcția și starea sistemelor avionului rămân fără răspuns.