Fruntea de la țuică se aruncă? Ce conține și ce trebuie să faci cu ea, de fapt

Țuica este delicioasă, mai ales dacă este făcută în casă. Însă în aceste situații apare o întrebare: fruntea de la țuică se aruncă? Ce ar trebui să faci cu ea? Pentru început, trebuie explicat întreg procesul prin care se face țuica. 

Fruntea de la țuică – ce este și la ce folosește

Fruntea de la țuică este prima parte din distilare, adică primii litri de alcool. Distilarea este procesul prin care alcoolul este extras dintr-un lichid fermentat, prin fierberea lui apoi condensarea vaporilor de alcool. 

Acești vapori de alcool se evaporă din lichidul aflat în stare de fierbere, la o temperatură mai scăzută decât apa.

Procesul începe în livada de pruni, unde cele mai bune fructe sunt culese toamna. 

Citește și: Trucurile secrete pentru a prepara cea mai bună țuică. Puțini gospodari le cunosc

După cules, prima etapă de realizare a băuturii începe în jurul lunii octombrie. Prunele sunt lăsate să fermenteze în căzi de lemn sau recipiente din oțel inoxidabil timp de șase până la opt săptămâni. 

Nu se adaugă zahăr, iar prunele nu sunt amestecate cu alte fructe pentru a se asigura că produsul finit este cât mai rafinat. 

Fruntea de la țuică se aruncă? 

Ca să înțelegi ce este fruntea de la țuică, trebuie să afli despre distilare. Distilatul are trei părți: fruntea, mijlocul și coada. Distilatul bun este mijlocul. Fruntea este 2-2,5% din distilat, cu 70-72% alcool. 

Aceasta este otrăvitoare, pentru care o cantitate mare de alcool metilic, aceta de etil și aldehide.

Fruntea de la țuică se aruncă sau se folosește în scopuri terapeutice, pentru uz extern, de exemplu pentru frecții la durerile reumatice.

Ce spun experții că e bine să faci cu fruntea de la țuică

Fruntea nu se consumă niciodată și dacă nu o folosești pentru uz extern, cel mai bine este să o arunci.

Te-ar putea interesa și: Ce se pune la țuică pentru a ieși galbenă. Secretul celor mai iscusiți gospodari de la țară

„În momentul în care se face ţuica de către un producător particular, fruntea, adică prima care curge, se aruncă. Se păstrează numai mijlocul.

Or, ţăranii tocmai fruntea o păstrează, pentru că are cea mai mare concentraţie de alcool, adică are tărie. Iar fruntea conţine substanţe toxice în cantităţi de trei-patru ori mai mari decât cele admise. Rachiurile de fructe, care se produc şi în Italia, şi în Franţa, au, prin normele europene, până la 1.200 mg de alcool metilic.

Ţuicile noastre, în momentul în care au ieşit din cazane, au peste 3.000 mg de alcool metilic. În afară de acesta, conţin substanţe nocive ca alcoolul izopropilic, izoamilic, precum şi aldehide şi cetone.

Ţuica, prin învechire, capătă proprietăţi mai bune, iar alcoolii volatili se evaporă. Apoi, cu cât ţuica are concentraţia alcoolică mai scăzută, cu atât este mai toxică, pentru că omul bagă mai puţin foc, temperatura de fierbere este mai mică şi nu ajunge să volatilizeze alcoolii superiori.

Alcoolul metilic afectează prima dată nervul optic (începi să ai probleme de vedere şi cataracta se instalează mai repede), după aceea atacă ficatul şi pancreasul”, a declarat Radu Morariu, director general al Organizaţiei Patronale a Industriei Alcoolului şi Băuturilor Alcoolice „Garant”.

Fruntea de la țuică este lichidul care curge din cazan la începutul primei distilări. Cantitatea poate fi de la 400 de ml la 1000 de ml și aceasta conține substanțe nocive și care dau un gust rău țuicii. 

Citește și: Diferenţa majoră între ţuică şi palincă. Ce greșeală majoră de exprimare comit românii fără să știe

De aceea, cei mai mulți oameni o aruncă pentru că alterează gustul băuturii și nici nu poate fi consumată în siguranță din cauza faptului că conține alcool etilic și substanțe periculoase.

Distilarea este extragerea alcoolului dintr-un lichid fermentat, fierbându-l și apoi condensând vaporii de alcooli. Distilarea se face în aer liber pentru ca vaporii degajați sunt periculoși.