Expresii românești: Ce înseamnă, de fapt, a bate câmpii. De unde vine această sintagmă

Limba română este încarcată de vorbe de duh și zicători. Sursa multora dintre ele s-a pierdut, dar efectul unor asocieri de cuvinte precum ”bate câmpii” s-a păstrat.

Printre vorbitorii de română, când vrei să spui că cineva vorbește pe lângă subiect sau aduce argumente într-un domeniu la care nu se pricepe, atragi atenția asupra faptului că bate câmpii. După cum știi, formularea este una destul de ofensatoare, dar sensul original este cu totul altul.

Bate câmpii vine din franceză și este o traducere cuvânt cu cuvânt a ”battre la campagne”. Expresia originală datează din secolul nouăsprezece și, spre deosebire de zicala românească, substantivul este la singular, câmp în loc de câmpi.  Este important de reținut că acele cuvinte în franceză sunt tot o zicală, cu alte sens decât cel evident, dar e departe de a fi ofensator.

Foto de colecție cu Andreea Raicu de la debutul carierei. Cum arăta acum 25 de ani

Larisa Popa aruncă bomba despre viața ei amoroasă și relația cu Pescobar. Dezvăluiri în premieră

În ce dată a murit, de fapt, Mircea Diaconu. Ziua are o semnificație aparte

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Dacă în română folosești bate câmpii pentru te referi la cineva care vorbește aiurea sau divaghează, în franceză înseamnă că cineva explorează locuri noi. Este dornic de a învăța sau de a explora. ”În franceză, expresia n-are decât ulterior sensul răutăcios din română. Battre la campagne însemna iniţial a explora, a cerceta, a fi în căutare de locuri noi. Avea (şi are) expresii sinonime: battre la forêt, les routes, le pays, din care ultimele au dat expresiile româneşti a bate drum şi a bate ţara. Pădurile nu se lasă bătute în româneşte. Cum s-a infiltrat sensul negativ e uşor de bănuit: cine bate câmpii o face având spiritul liber şi visător, înclinat adică spre frivolitate. Româna l-a preferat, ignorându-l pe cel originar. Doar în a bate ţara ( în lung şi în lat) ori în a bate un drum (lung) limba noastră s-a dovedit fidelă”, explica, în ”Adevărul”, criticul literar Nicolae Manolescu.

Încercând să-i mai domolească sensul agresiv, ofensator, George Călinescu a completat zicala într-un articol de-al său cu formula ”cu grație”. ”Locuţiunea adverbială a lui Călinescu o îndulceşte, chiar dacă n-o face pe de-a-ntregul pozitivă. Şi o întoarce la sensul originar din limba din care provine”, a completat Nicolae Manolescu. Autorul Istoriei Literaturii Române a folosit ”bate câmpii cu grație” când s-a referit la eseul Pseudokynegetikos al lui Alexandru Odobesc. În acel context, a afirmat că, prin lucrarea sa, Odobescu a definit arta divagării.