Toporașii, acele floricele mici, delicate, mov, albastre sau albe, sunt, asemenea violetelor, panseluțelor, narciselor, bujorilor și altor flori primă-văratice, comestibili și au numeroase beneficii pentru sănătate. În perioada medievală, aceștia erau oferiți drept premiu pentru cel mai talentat trubadur la Concursul de poezie Floral ce se desfăşura în Toulouse, care se ține pe data de 1 mai. Noi, astăzi, te învățăm însă cum să-i folosești în bucătărie sau, altfel spus, cum să-i transformi în cea mai bună dulceață.
Toporașii apar primăvara devreme, bucurându-ne cu mirosul lor suav, dar și cu nuanțele lor vesele. Cunoscuți în popor și sub alte denumiri, ca de exemplu „tămâioare“ (Muntenia) sau „viorele“ (Ardeal), toporașii au fost folosiți din cele mai vechi timpuri în tratarea diverselor afecțiuni.
Persanii și grecii foloseau toporașii în poţiuni pentru vindecarea inimilor rănite şi în ceaiuri pentru potolirea furiei şi vindecarea insomniilor.
Originari din Europa şi Asia, toporații au fost introduşi şi în America de Nord şi Australia. Întâlnim aceste floricele în pâlcuri la început de primăvară, în păduri sau în locuri parțial umbroase.
Din frunzele şi florile toporașilor se extrag substanţe folosite în industria parfumurilor. De asemenea, aceste plante perene, erbacee sunt înzestrate cu proprietăți laxative blânde și hipotensive
Citește și: Cum faci acasă cea mai bună dulceață de lămâie. Rețeta simplă de preparat
Acum că v-am spus câteva lucruri considerate de noi interesante despre toporași, să trecem la treabă! Dulceața de toporași este ușor de obținut, mai ales dacă respectăm cu atenție pașii de preparare.
În continuare îți prezentăm rețeta lui Mircea Groza, alături de micile lui secrete, cu ajutorul căreia vei obține un preparat delicios și sănătos.
„Toporașii se adună floare cu floare, din flora spontană. O floare cântărește 0,06 sau 0,05 grame, cam acolo e media. Intră cam 15-16 flori într-un gram. Sunt foarte plăpânde. 5.500 bucăți de flori cântăresc 342 de grame. Florile se spală în trei-patru ape reci, pentru a elimina praful și alte impurități.
Se folosește o cantitate egală de zahăr, deci 350 de grame și jumătate, adică 175 mililitri de apă. Se face un sirop cu zeama de la o lămâie, dar mai înainte se stropesc cu zeama de la o lămâie toate florile și presari peste ele două-trei linguri de zahăr, încât ele să se macereze un pic și să lase un suc.
Le frămânți mai delicat și le lași până prepari siropul. Acesta se pregătește la foc molcom, până când, dacă pui o picătură pe o farfurie rece, nu se întinde, ci stă ca o perluță. În momentul acela pui florile, amesteci încet, dar nu le fierbi mai mult de 4-5 minute. Mai apoi le lași fără foc, să se astâmpere, să se răcorească. Borcănelele în care pui dulceața trebuie spălate și sterilizate în cuptor.
Recomand borcănele mici, de maxim 50 de grame, pentru că e o delicatesă și cantitatea nu e suficientă pentru a folosi un borcan mai mare. Se pune dulceața în borcanele deja sterilizate, se închid ermetic și se întorc borcanele cu capacul în jos, cinci minute, pentru o izolare mai bună“.
Această dulceață delicată și aromată se prepară de regulă în primele zile de primăvară.