Drama lui Tedy Ursuleanu continuă. Prin ce calvar trece, la 6 ani de la #Colectiv (exclusiv)

La mai bine de cinci ani de la tragedia din Clubul Colectiv, Mariana Oprea sau Tedy Ursuleanu, cum îi spun prietenii, continuă să aibă coșmaruri.

Drama lui Tedy Ursuleanu continuă

Tedy Ursuleanu a văzut moartea cu ochii la data de 30 octombrie 2015, în timpul concertului trupei  ”Goodbye to Gravity”. Atunci, a suferit arsuri de gradul 2 și 3, pe tot corpul, fiin afectată atât fizic, cât și psihic:

“Nu am mai avut nicio intervenție chirurgicală, de trei ani, mai trebuie să îmi fac doar intervenții estetice. Nu știu dacă voi trece vreodată peste. Chiar și acum trebuie să lucrez la psihic. Am făcut terapie continuă aproape doi ani și acum mai merg, mă duc când simt că am nevoie”, a declarat Tedy Ursuleanu, în exclusivitate pentru Impact.ro.

Tot Tedy Ursuleanu a mai povestit și cum se descurcă financiar:

Elena Cârstea, de nerecunoscut la 63 de ani. Cum arată acum, la 17 ani de când s-a mutat în America

Radu Bănică a fost bătut și agresat, în școală, de profesorul său: ”De ce plângi? Ești fetiță?”

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

“Acum umblu pe drumuri cu dosarul de pensionare. Iau pensie de invaliditate. Suma nu o pot spune, însă banii pensiei variază în funcție de gradul de invaliditate. Nu lucrez, nu am un loc de muncă, trăiesc din banii pe care îi primesc de aici”.

Și-a achiționat o mână bionică

După acel incendiu, medicii austrieci de la AKH din Viena au fost nevoiți să îi amputeze degetele mâinii stângi, pentru a-i salva viața. A trebuit ca ea să își achiziționeze din Scoția o mână bionică, dotată cu senzori, în valoare de 73.000 de euro, cu care femeia a arătat că poate și picta, această proteză fiind cea mai performantă din lume.

I-a mulțumit salvatorului ei

În urmă cu trei ani, pe contul ei de Facebook, Tedy a vorbit despre cel care i-a salvat viața, deși și el suferise arsuri grave:

”Astăzi e o zi mai puțin tristă datorita lui, omul pentru care nu a mai contat nimic, nici faptul că are arsuri, că a reușit să iasă cu greu din incendiu și nici un alt risc la care s-a supus când s-a întors după noi, cei imobilizați în container. Astăzi, după 2 ani, ne-am revăzut și am reușit să îl strâng în brațe pe cel care m-a scos cu greu de acolo. Nu așteaptă nimic, nici mulțumiri nici recunoștință, mi-a spus simplu: ”Asta trebuia să fac”.

Eram întinsă pe podeaua rece, cu capul pe prag, a văzut că mă zbăteam să ies și mi-a zis să nu îmi griji că o să mă scoată de acolo, i-am întins mâinile și a avut un moment de ezitare, nu înțelegeam de ce nu mă prinde de ele, ca să mă ridice, s-a aplecat mai mult și m-a prins de corp. Mă trăgea cu toată puterea, dar nu reușea să mă elibereze. I-am spus că o să mi se rupă piciorul, dar voiam să ies de acolo cu riscul de a-l pierde.

Abia când am ieșit și mi-am privit mâinile mi-am dat seama de ce nu voia să mă prindă de ele, nu mai aveam piele, îmi atârnă de la coate în jos de vârful degetelor. Nu-mi aminteam un alt detaliu, nu știam cine este și nici dacă a supraviețuit. Astăzi, îi mulțumesc lui pentru lecția de viață, pentru că i-a păsat, pentru că trăiește și am avut ocazia să îl îmbrățișez, pentru că mi-a adus zâmbetul pe buze într-o zi cu amintiri atât de dure!”.