Drama care l-a marcat pe WRS. A ajuns chiar și pe mâna specialiștilor: „Simțeam că mă sufoc” VIDEO EXCLUSIV

Fanii au ajuns să-l cunoască pe WRS, după prestația sa la Eurvision-ul românesc, ulterior în finala competiției. Astăzi românii îl pot urmări pe îndrăgitul artist, prin prestațiile sale de la „Te cunosc de Undeva”. În show-ul difuzat sâmbăta seara la Antena 1, artistul încearcă să intre în pielea personajelor, și o face bine. Dar, într-un dialog exclusiv pentru Playtech aflăm de drama care l-a marcat pe WRS, în urma căreia a ajuns chiar și pe mâna specialiștilor.

WRS nu a trecut ușor peste ruptura produsă în familia sa

Andrei Ionuț Ursu, cunoscut sub numele de scenă WRS, nu a trecut ușor peste ruptura produsă în familia sa. Deși ajunsese la vârsta majoratului, concurentul de la „Te cunosc de undeva” (Antena 1) ne-a mărturisit câteva lucruri despre asta.

WRS spune că divorțul părinților săi l-a afectat foarte mult, mai ales că el a fost cel care s-a străduit să fie stâlpul familiei. Despre cea mai grea perioadă din viața lui și cum a reușit să iasă din depresie, WRS a povestit în exclusivitate pentru Playtech.ro.

Când locuiai acasă cu părinții, aveai reguli?

Nu, ai mei cred că au făcut o greșeală. Dar greșeala aceea a fost pentru bine benefică, pentru că m-au lăsat de capul meu. Mi-au spus mereu: „Vrei să ieși afară, vrei să stai până la nu știu ce oră noaptea, asta înseamnă că nu o să înveți bine la școală. Tu vrei să fii un oarecare sau vrei să faci ceva cu viața ta?”

Cumva m-au făcut să înțeleg că eu sunt responsabil de propriile alegeri și că ele se răsfrâng asupra vieții. Mi-a prins bine. Niciodată nu mi-au pus restricții. Mi-au spus dacă vreau să învăț bine, dacă nu, nu. M-a ajutat foarte mult asta ca să fiu independent.

Mama ta a făcut sacrificii ca tu să înveți, să mergi la dansuri. În momentul în care ai început să câștigi bani, cum ai surprins-o?

Primul lucru pe care l-am făcut a fost că mi-am permis să merg cu maică-mea și soră-mea într-o vacanță. Așa am simțit așa că mă dezvolt ca adult și că asta se datorează faptului că am carieră în artă, în dans.  Am fost într-un tur Brașov, Sighișoara, Sibiu.

Și s-a simțit atât de mândră când i-am zis: „Nu trebuie să te ocupi de nimic, iau eu cazările, transportul, doar să vii să te relaxezi!” Era atât de bucuroasă că eu am crescut ca bărbat cumva. Că eram acest sprijin al familiei acum și că se poate baza pe mine. Țin minte că a fost un sentiment foarte frumos. Fac și ceea ce îmi place și câștig bani din asta.

Ce vârstă aveai când ați fost în vacanța asta?

Nu știu, cred că vreo 25 de ani, cam așa.

Ai avut o perioadă mai delicată, când te-ai luptat cu depresia. Privind în urmă, ce a declanșat stările respective? Ce nu îți convenea la viața ta?

Ai mei sunt divorțați și treceam prin momente destul de grele. Eu am fost mereu un luptător. Am o soră mai mică și am încercat ca ea să nu simtă niciodată că i se întâmplă ceva rău sau că situația noastră este una nefavorabilă. Când tatăl meu a părăsit familia, am încercat să fiu stâlpul familiei.

A fost o presiune foarte mare. Învățam și încercam să mă ocup și de școală, am luat bacul cu notă foarte mare. Am intrat bursier la facultate, după mi-am dat seama că nu îmi place ce fac la facultate (Ase Marketing) și voiam să fac dans, luptam încontinuu împotriva societății care spunea că dacă ești artist, nu o să faci nimic cu viața ta.

Ia-ți 6 luni liber sau cum se mai întâmplă în afară, du-te puțin și vezi ce-ți place! Și am clacat, la 24 de ani s-au adunat toate astea din copilărie, mutatul în București, cu care nu eram foarte compatibil, eu am fost crescut la țară, oraș mare, nebunie, simțeam că mă sufoc. Burnout cred că așa se numește acum.

Ai mers la psiholog? Cum ai ieșit din acea stare?

Da, am făcut și terapie, însă ce m-a ajutat cel mai tare a fost că am plecat din țară o perioadă, am stat în Londra, m-am angajat ca barman, a fost o terapie prin muncă efectiv. Nu mă cunoștea nimeni, am prins foarte multă încredere în mine, mi-am dat seama că am două mâini, două picioare, am un corp sănătos, am învățat să apreciez lucrurile mici, să mă bucur de ce mi-a dat Dumnezeu și m-am întors cu forțe proaspete în țară.

Te-a afectat despărțirea părinților. Ce vârstă aveai?

Eram destul de mare, aveam 18 ani când s-au despărțit părinții mei. Normal că te afectează, toată lumea și-ar dori ca părinții să fie împreună până la adânci bătrâneți, însă deja ei nu mai erau compatibili, țin minte că am avut un cuvânt major de spus.

I-am spus mamei: „Te iubesc foarte mult și îți vreau binele, relația ta îți face rău”. Cumva i-am sprijinit în decizia lor, nu am făcut drame, dar îți dai seama că doare când se despart părinții care te-au crescut.

Ai fost de partea mamei?

Sunt la vârsta la care mă bucur că sunt suficient de matur încât să îi înțeleg pe amândoi, să îmi dau seama că dacă o relație nu funcționează nu este de vină doar unul, cumva amândoi au părțile lor de vină și acum i-am îmbrățișat pe amândoi.

Deja am 29 de ani și îmi dau seama că atunci când mama avea 29 de ani eu aveam 6 ani. Am trecut prin atât de multe stări și eu, dacă aș fi avut un copil de 6 ani acum, cred că era dus cu capul, vă dați seama! Îi înțeleg, și eu trecând prin anumite stări.