Pe 24 februarie se sărbătorește Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români. Sărbătoarea de Dragobete are o semnificație aparte, bogată și deopotrivă interesantă. Ziua lui Dragobete, zeul tinereții, al veseliei și al iubirii are origini strămoșești.
Una dintre tradițiile de Dragobete spune că fetele tinere care voiau să-și afle ursitul trebuiau să pună sub pernă busuioc sfințit. Un alt obicei de Dragobete este acela ca fetele să pornească în goană spre sat, iar băieții să le urmeze. Cei care puteau să-și prindă din urmă alesele aveau voie să le sărute în văzul lumii. Sărutul lor avea să reprezinte legământul de dragoste peste întregul an. De la acest obicei provine și zicala străveche ”Dragobete sărută fetele”.
Tot de Dragobete, fetele tinere, necăsătorite, adunau zăpada netopită pe care o foloseau apoi în descântece de iubire, spunând că ar avea proprietăți magice. Pentru a deveni mai atrăgătoare, fetele se spălau pe față cu apa provenită de la zăpadă. De Dragobete nu se muncește în gospodăii, dar se poate face doar curățenie, acest obicei fiind considerat aducător de spor și de prosperitate.
De asemnea, pentru că Dragobete este o sărbătoare a renașterii naturii, nu se sacrifică și nu se cumpără animale. Pentru a nu-ți atrage furia de Dragobete, nu ai voie să coși să speli sau să calci. Cum spunea, singurul lucru care se poate face este curățenia în casă, primenind căminul pentru a atrage sporul tot anul. Mai mult decât atât, se spune că trebuie să petreci în ziua de Dragobete și să atingi măcar o persoană de sex opus, altfel, nu vei fi doa singură, ci norocul te va ocoli tot anul.
Conform credinței populare, Dragobete este un zeu poznaș și capricios căruia trebuie să îi câștigi bunăvoința. Dragobetele este fiul Babei Dochia.