Angela Merkel i-a făcut pe germani să se întrebe cât de bine o cunosc cu adevărat pe cancelarul care i-a guvernat timp de 16 ani. Mai ales după ce a ales un cântec al punk rockerului Nina Hagen. Fostul cancelar a ales ca și coloană sonoră aecastă melodie pentru ceremonia sa de retragere. Ineditul acestei cerințe a fost că melodia a fost interpretată de fanfara militară.
Angela Merkel, al cărei succesor social-democrat, Olaf Scholz, este așteptat să depună jurământul de cancelar săptămâna viitoare, a primit joi, pe 2 decembrie, în curtea din fața Ministerului Apărării, un rămas bun militar obișnuit.
Ceremonia „Großer Zapfenstreich” a fost mai discretă decât de obicei din cauza restricțiilor impuse de coronavirus, la care vor participa doar 200 de invitați. La fel ca predecesorii săi, Angela Merkel a fost autorizată să solicite ca trei cântece să fie interpretate de o fanfară în timpul ceremoniei militare.
Dar, în timp ce Gerhard Schröder și Helmut Kohl au ales pentru această ocazie o ofertă muzicală bombastică convențională, „My Way” a lui Frank Sinatra și „Oda bucuriei” a lui Ludwig van Beethoven, printre altele, unele dintre alegerile Angelei Merkel fac aluzie la un hinterland neexplorat.
„Großer Gott, wir loben Dich” (Sfinte Dumnezeule, noi îți lăudăm numele) este un imn creștin popular din secolul al XVIII-lea, un indiciu al educației sale ca fiică a unui pastor protestant și al identității religioase a partidului său, Uniunea Creștin-Democrată (CDU).
A doua sa alegere, „Für mich soll’s rote Rosen regnen” (Ar trebui să plouă cu trandafiri roșii pentru mine) de Hildegard Knef, un cântec melancolic despre ambiția adolescenței și aroganța juvenilă, sugerează deja o sclipire ironică, totuși, sunt de părere analiștii politici germani.
Ceremonia, transmisă în direct la televiziune și prezentată de ministrul apărării, a durat aproximativ o oră, bogată în coregrafie și ritualuri militare. În cadrul ceremonei militare de despărțire pentru a marca sfârșitul celor 16 ani de cancelarie, Angela Merkel a lăsat joi un ultim mesaj germanilor, „Aveți încredere unii în alții”.
Cu mai puțin de o săptămână înainte ca Angela Merkel să predea oficial puterea succesorului său, Olaf Scholz, ea a primit cele mai înalte onoruri militare ale țării sale, cu o paradă tradițională de soldați purtători de torțe și o fanfară.
Într-un scurt discurs, la doar câteva ore după ce a prezidat ultima sa reuniune de urgență în caz de pandemie și a anunțat o închidere parțială a sediului pentru cei care refuză să se vaccineze, Angela Merkel a avertizat că încrederea este unul dintre cele mai importante ingrediente ale democrației.
„Ultimii doi ani ai acestei pandemii au arătat cât de importantă este încrederea în politică, știință și discursul societății – dar și cât de fragilă poate fi aceasta.Democrația depinde de solidaritate și de încredere, inclusiv de încrederea în fapte.
Ori de câte ori este negată cunoașterea științifică și sunt răspândite teoriile conspirației și ura, trebuie să rezistăm. Democrația noastră depinde, de asemenea, de faptul că, acolo unde ura și violența sunt considerate mijloace legitime pentru a impune anumite interese, toleranța noastră ca democrați trebuie să își găsească limitele.”, a declarat fostul cancelar Angela Merkel, conform New York Times.
Dar alegerea care i-a făcut pe comentatori să caute subtexte și mesaje ascunse este „Du hast den Farbfilm vergessen” (Ai uitat filmul color), de Nina Hagen. Înregistrat pentru prima dată în 1974 într-un stil convențional, cântecul a fost un hit în topurile pop din Germania de Est înainte ca Hagen să emigreze de cealaltă parte a cortinei de fier, unde s-a scufundat în subculturile londoneze și a devenit cea mai importantă figură punk din Germania de Vest a anilor 1980.
Dar chiar și îmbrățișarea identității sale est-germane este o mișcare necaracteristică pentru Angela Merkel pe care țara sa a cunoscut-o în cea mai mare parte a celor 16 ani la putere, când rareori și-a adus în prim-plan educația estică.
Cântecul, ale cărui versuri au fost scrise de Kurt Demmler, este o lamentație furioasă care îl admonestează pe Michael, prietenul lui Hagen, pentru că a luat doar un film alb-negru în vacanța lor pe insula Hiddensee. Ca urmare, se plânge ea, „nimeni nu va crede cât de frumos a fost aici„. Cât despre alegere în sine, Angela Merkel și-a justificat-o declarând:
„Cântecul a fost un punct culminant al tinereții mele, care, după cum știe toată lumea, s-a petrecut în R.D.G. Din întâmplare, are loc și într-o regiune care se afla în fosta mea circumscripție electorală. Și astfel totul se potrivește.”, a spus Angela Merkel, referindu-se la Republica Democrată Germană, numele oficial al Germaniei de Est comuniste.
Deși nu a fost cenzurat de stat, cântecul a fost înțeles de admiratorii săi din acea vreme ca o critică ascunsă a republicii socialiste și a cotidianului său gri și monoton, unde filmele color erau o marfă rară. Unii comentatori au speculat dacă nu cumva cancelarul demisionar ar fi putut vedea un sens mai modern în cântecul lui Hagen. Un urlet de frustrare față de bărbații care neglijează să își facă treaba cum trebuie ar putea fi conceput și ca o lovitură de adio din partea Angelei Merkel către colegii ei bărbați.