Doliu în sportul românesc. A murit o mare handbalistă
Este doliu în sportul românesc! Una dintre cele mai mari handbaliste ale României a murit mult prea devreme.
Sportul românesc, în doliu. O mare sportivă a plecat prea repede dintre noi
Viorica Ionică, considerată una dintre cele mai mari handbaliste ale României, a murit la doar 65 de ani. De-a lungul timpului, sportiva a adunat multe succese, însă a rămas în istoria handbalului feminin ca fiind portarul cu cele mai multe selecţii la echipa naţională. Mai exact, aceasta a adunat nu mai puţin de 237 prezențe sub tricolor și a marcat un gol.
Dragostea de handbal a prins-o la Scoala Sportivă de Elevi din Piatra Neamţ, avându-l ca antrenor pe marele Ovidiu Ţoc. Succesul a venit rapid. În 1973, a fost adusă pentru prima oară la echipa naţională, iar doi ani mai târziu a fost componenta echipei naţionale la Campionatul Mondial de Handbal Feminin, desfășurat în URSS. Aici, România s-a clasat pe locul al patrulea. Mai mult, aceasta a fost pentru mulţi ani căpitanul echipei naţionale.
„Primul meu antrenor, Ovidiu Ţoc, mi-a explicat că fără o pregătire fizică multilaterală, fără ca să suporţi sute de aruncări la antrenamente, din toate unghiurile şi de la toate distanţele, nu poţi ajunge decât o portăriţă oarecare, improvizată, din acelea cărora le vâjâie toate mingile pe la ureche, fără să le poată opri”, declara în urmă cu ceva ani Viorica Ionică, conform celor de la GSP.
Doliu în sportul românesc. A murit o mare handbalistă
Regretul cu care Viorica Ionică a părăsit această lume
Dacă în urmă cu 10 ani, Federaţia Romană de Handbal i-a oferit titlul de membru de onoare al FRH, handbalista din Piatra Neamţ se plângea că oraşul care îi este atât de drag nu a dorit să o transforme în cetăţean de onoare.
„Mă simt împlinită ca profesor de educaţie fizică. Dar recunoaşterea meritelor mele nu este de actualitate din cauza faptului că au trecut mulţi ani de la retragerea mea. Insă cei care mă cunosc cu adevărat, colectivul din care fac parte, precum şi colegii mei de specialitate îmi recunosc meritele sportive şi consideră că au trecut prea mulţi ani de când, potrivit cererii colegilor mei de la catedră, trebuia să obţin titlul de «Cetăţean de onoare» al urbei”, povestea Viorica Ionică.