În ciuda credinței populare, femeile preistorice au participat la vânătoare cu mii de ani în urmă, chiar și la vânătoarea animalelor mari, anunță Hotnews, care citează un studiu citat de AFP și National Geographic.
Autorii studiului se bazează pe descoperirea rămășițelor vechi de 9.000 de ani al unei tinere îngropate în Anzii peruvieni cu numeroase arme de vânătoare pentru animale mari. Astfel că analizând 27 de siteuri funerare, cercetătorii de la Universitatea din California au ajuns la concluzia că între 30 și 50% din vânătorii ce au trăit pe continentul american în perioada respectivă ar putea fi femei.
Cercetarea, care a fost publicată de revista Science Advances, contrazice ideea că, în societățile de vânători- culegători, vânătorii erau în majoritate bărbați. Într-un mare sit din munții Anzi, certătorii au identificat o femeie de 17-19 ani, dar și un bărbat de 25-30 de ani. În plus, oamenii de știință au descoperit o colecție de instrumente de vânat și tranșat ce par să dovedească statutul de vânătoare al femeii: vârfuri de suliță de piatră, un cuțit și pietre tăiate pentru eviscerarea, dar și tranșarea animalelor. Cercetătorii au vrut să afle dacă tânăra în cauză a fost o excepție, astfel că au studiat alte peste 400 de schelete îngropate în circa 100 de situri de pe continent, care au o vechime între 4.000 și 17.000 de ani. De asemenea, au găsit și 27 de persoane ale căror situri funerare conțin instrumente de vânătoare și al căror sex a fost stabilit cu exactitate. Erau, deci, 16 bărbați și 11 femei.
„Eșantionul este suficient pentru a concluziona că participarea femeilor la vânătoarea de animale mari era normală în acel moment”, spun cercetătorii, care au folosit un model statistic ca să estimeze că 30-50% dintre vânătorii din aceste societăți erau femei.
Oamneii de știință speră că acest studiu va conduce la cercetări suplimentare ca să se afle dacă au existat femei-vânători în perioada respectivă și în alte părți ale lumii.
Preistoria înseamnă „înaintea istoriei” și provine din cuvintele latine pre – „înainte” și historia – „istorie”. El reprezintă prima epocă din istoria societății omenești și se referă la intervalul de timp de la primele urme umane, până la apariția documentelor istorice scrise. De asemenea, ea se mai numește și epoca străveche. Mai mult, epoca preistorică a durat de o mie de ori mai mult decât celelalte epoci istorice luate la un loc, adică aproximativ 6 milioane de ani. Ea a început odată cu apariția lui Australopitecus și se termină cu apariția orașelor și scrierii.