Descoperire majoră sub plăcile tectonice ale Pământului. Cercetătorii au aflat abia după cutremurele din Turcia și Siria ce se află dedesubt
Recentele cutremure din Turcia și Siria a pus lumea cercetătorilor în alertă, iar falia pe care se află cele două state devastate de seisme a pus și mai multe probleme. Acest fenomen a readus în discuție o teorie existentă încă de la începutul secolului XX, cunoscută sub numele de teoria derivei continentelor, inițiată de un celebru geolog german, Alfred Lothar Wegner. Dar, recent, publicațiile de specialitate vorbesc despre o descoperire majoră sub plăcile tectonice ale pământului depsre care cercetătorii au aflat abia după cutremurele din Turcia și Siria ce se află dedesubt.
Teoria privind deriva continentelor și situația de astăzi
Alfred Lothar Wegner a fost un meteorolog, geofizician și cercetător polar german, care în 1915 a publicat „Originea continentelor și a oceanelor”. În această lucrare, cercetătorul înainta pentru prima dată teoria sa privind deriva continentelor. Teoria lui Wegener privind deriva continentală a fost întâmpinată cu scepticism de mulți oameni de știință.
Deși avea o mulțime de dovezi în sprijinul teoriei, nu a putut explica modul în care se mișcau plăcile. Avea să treacă aproape o jumătate de secol până când această problemă avea să înceapă să fie rezolvată. Wegener și-a susținut ideea de derivă continentală cu 5 tipuri de dovezi.
La 108 ani de la apariția acestei teorii, cercetătorii vorbesc de o descoperire majoră sub plăcile tectonice ale pământului. Aceștia spun că au detectat un strat de rocă parțial topită, necunoscut până acum, sub scoarța terestră.
Descoperirea i-ar putea ajuta pe oamenii de știință să afle mai multe despre mișcările plăcilor tectonice ale Pământului, care nu numai că au creat munți și cutremure, dar au contribuit și la formarea unor medii cu condiții chimice și fizice potrivite pentru a susține viața pe Pământul timpuriu.
Cercetătorii vorbesc despre o descoperire majoră sub plăcile tectonice ale pământului
După secole de cercetare și testare, s-a ajuns la concluzia că stratul cel mai exterior al planetei noastre este crusta, pe care trăim, iar sub ea se află mantaua, nucleul exterior și nucleul interior. Oceanele și continentele lumii se află pe 15 blocuri majore care se mișcă și se deplasează, numite plăci tectonice, care alcătuiesc crusta inferioară și mantaua superioară.
Această nouă descoperire majoră sub plăcile tectonice ale pământului schimbă cu totul lucrurile, iar cercetătorii încearcă să înțeleagă noile date, explicând că stratul topit recent identificat se află la 161 de kilometri sub suprafața Pământului.
Acest strat este o parte a astenosferei, care se află sub plăcile tectonice. Astenosfera există ca un strat moale de rocă solidă, dar maleabilă, care poate provoca mișcarea și deplasarea plăcilor tectonice, explică cercetătorii.
Cercetătorii s-au întrebat care sunt factorii care fac ca astenosfera să fie moale și au considerat că rocile topite fac parte din ecuație. Chiar dacă interiorul Pământului este în mare parte solid, rocile se pot deplasa și se pot mișca încet în timp.
Junlin Hua, cercetător postdoctoral la Jackson School of Geosciences din cadrul University of Texas at Austin, studia imagini seismice ale mantalei Pământului situate sub Turcia pentru cercetarea sa de doctorat, când a observat semne de rocă parțial topită.
Oamenii de știință reperaseră anterior părți ale acestui strat de rocă și au crezut că este o anomalie, dar Hua și colegii săi cercetători au găsit dovezi că acesta are o prezență mai largă. Echipa de cercetători a confirmat că astenosfera este alcătuită atât din rocă solidă, cât și topită și că, deși roca de mai târziu este parțial topită, nu contribuie la mișcarea plăcilor și nici nu facilitează deplasarea acestora.
„Când ne gândim la ceva care se topește, ne gândim intuitiv că topitura trebuie să joace un rol important în vâscozitatea materialului.
Dar ceea ce am descoperit este că, chiar și acolo unde fracțiunea de topitură este destul de mare, efectul său asupra curgerii mantalei este foarte minor.
În mantaua, convecția, sau transferul de căldură, are loc pe măsură ce materialul fierbinte și mai puțin dens se ridică și materialul mai rece și mai dens se scufundă.” a declarat Junlin Hua, conform Live Science.
Cercetătorii cred că prezența rocilor solide și convecția contribuie la mișcarea plăcilor, iar astăzi teoria lui Wegner privind deriva continentală pare mult mai actuală decât la momentul în care avea să fie publicată.
Seismele puternice din Turcia și Siria de pe 6 februarie, de 7,8, respectiv, 7,5 grade pe scara Richter, în afară de pierderile masive de vieți omenești, a dus la un alt fenomen, așa cum spuneam, în urma căruia Turcia s-a deplasat cu cel puțin 3 metri spre Grecia, ceea ce, într-un fel, validează teoria geologului german, conform căreia continentele se deplasează în funcție de mișcările plăcilor tectonice, și nu numai.