De unde vine numele România, de fapt. Ce nume a mai purtat țara noastră?

De unde vine numele România, de fapt. Sunt puțini români care știu de unde provine numele țării noastre. Deși s-au născut în România și, evident, că vorbesc limba română, nu știu de unde vine denumirea și când a fost folosită pentru prima dată. Haideți să aflăm de unde vine numele România, de fapt, în materialul care urmează. 

De unde vine numele România, de fapt

Numele ţării noastre este unul destul de vechi și provine din limba latină. Acest nume apărea în texte latine încă de la sfârşitul antichităţii şi din perioada Evului Mediu.

De unde vine numele România, de fapt! Mai exact, numele de România este derivat de la etnonimul „român” şi de la numele Ţării Româneşti, provincia la sud de Carpaţi care datează din Evul Mediu, din secolul al XIV-lea. Istoricii precizează că țara noastră era menționată neoficial în ziarele care apăreau înainte de Revoluţia de la 1848.

Mai mult de atât, numele țării noastre este strâns legat de Imperiul Roman de Răsărit (sau Imperiul Bizantin). Se spune că pașoptiștii au ales acest cuvânt pentru a-i uni pe care se numeau oricum ‘români’. O informație pe care nu o știu mulți este faptul că cuvântul român este derivat din latinescul Romanus („roman”).

Nicoleta Luciu, prinsă în fapt! A arătat TOT când credea că nu o vede nimeni

Lidia Buble, FĂRĂ haine pe internet. Imagini BOMBĂ, niciodată nu ai văzut-o AȘA

Imagini BOMBĂ cu Delia topless! Ipostaze incendiare, pozele pe care le-ar vrea șterse

Te CRUCEȘTI! Cum arată divele din showbiz FĂRĂ MACHIAJ! Unele sunt HORROR

Numele țării noastre provine de la Imperiul Bizantin

În antichitate, Imperiul Roman era denumit în mod frecvent România în limba latină. Imperiul Bizantin medieval ar trebui să fie numit Romania, însă propunerea nu a fost acceptată.

Numele țării noastre a fost utilizat pentru a desemna ansamblul țărilor europene latine, vorbitoare de limbi romanice. Timp de sute de ani, numele Rumânia/România a circulat în paralel cu denumirea de Vlahia/Valahia.

De unde vine numele România, de fapt

Numele de Români a fost recunoscut oficial abia în anul 1862, în cadrul primei Adunări Generale de după unirea Moldovei cu Ţara Românească.

„Ţara noastră şi-a luat numele oficial la 24 ianuarie 1862, atunci când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, prin efortul remarcabil depus de Alexandru Ioan Cuza, care la data de 5 ianuarie 1859 a fost ales domnitor al Moldovei, iar pe 24 ianuarie al aceluiaşi an şi al Ţării Româneşti”, a explicat istoricul Grigore Ioniţă.

Etimologia numelui România

Istoricii susțin că țara noastră a avut mai multe denumiri din anul 1859 și până în prezent. Între anii 1859 și 1862, România s-a numit inițial Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. Din 1862 și până în 1866 a purtat numele de Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei. Apoi, 1866 și 1947 s-a numit simplu România.

După 1947 până în 1953 a fost denumită Republica Populară Română. Între 1953 și 1964, țara noastră s-a intitulat Republica Populară Romînă. În 1965, teritoriul condus de Nicolae Ceaușescu a primit numele de Republica Socialistă România, însă nu pentru mult timp. Din anul 1989, țara noastră se numește România.

Ce nume a mai purtat țara noastră

Un indiciu vechi asupra asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „românesc” se regăsește în versiunea operei Getica de Iordanes.

„Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus…”, conform wikipedia.com.

„Numele de Ţară Românească este absolut identic cu acela de Românie. Numele unui popor şi numele unui stat sunt uneori aproape la fel de importante ca existenţa propriu-zisă a poporului respectiv şi a statului în cauză”, preciza și istoricul Ioan-Aurel Pop, academician şi rector al UBB.

România, așa cum o știm astăzi, cu granițele actuale, există din 1946-1947, atunci când la Conferinţa de Pace de la Paris a fost consfinţită noua ordine politică de după război.

„Numele de România (în forma specifică, cu vocalele „o” şi „â”) s-a folosit pentru prima oară în mod oficial, în documente de stat, prin anii 1862-1866, pentru teritoriul rezultat din unirea Ţării Româneşti (Oltenia şi Muntenia, fără Dobrogea) şi Moldovei (partea central-apuseană – cu zona de la nordul gurilor Dunării – fără Bucovina şi fără cea mai mare parte din Basarabia).

Constituţia de la 1866 a consacrat numele de România. În străinătate s-a mai folosit, o perioadă, numele de Valahia. Foarte mulţi oameni au uitat, iar alţii nu au ştiut niciodată că, până târziu, în secolul al XIX-lea, ceea ce românii numeau generic „Ţara Românească” era pentru orice străin „Valahia” (cu diferite variante de scriere şi pronunţare).

Datorită acestei constituiri târzii a statului român modern şi a impunerii denumirii oficiale de România abia în a doua parte a secolului al XIX-lea, mulţi autori străini au rămas derutaţi în legătură cu dualitatea numelui de Valahia-România şi de valah-român.

S-a spus şi s-a scris adesea că numele de România a fost «inventat» sau folosit pentru prima oară de către un autor grec, Dimitrie Philippide, pe la 1816, când el publica la Leipzig lucrările Istoria României şi Geografia României, referindu-se în linii mari la spaţiul vechii Dacii traiane”, scrie rectorul UBB.