De ce se bea ţuica fiartă obligatoriu din ceşcuţe. Ingredientul secret care o face ca la bunica acasă

S-a aflat de ce se bea ţuica fiartă obligatoriu din ceşcuţe și care este ingredientul secret care o face ca la bunica acasă. În articolul de mai jos vă dezvăluim cea mai delicioasă rețetă de țuică fiartă. Este atât de bună, încât numai așa o vei bea de aici înainte.

Rețetă delicioasă de țuică fiartă. Ce ingredient o face specială

Țuica fiartă se regăsește pe mesele tuturor românilor, atât a celor de la oraș, precum și a celor din mediul rural, în special în anotimpul rece.

Cum iarna bate la ușă și se anunță o iarnă când o să cam tremurăm, dacă nu de frig, atunci de frica facturilor, vă prezentăm astăzi o rețetă de țuică fiartă așa cum nu ați mai auzit.

Țuica fiartă nu se bea din pahare

În plus, vă vom dezvălui și de ce țuica trebuie neapărat băută din cești și nu din pahare. Foarte mulți români fac și beau țuică fiartă, însă există un ingredient care îi dă un gust nemaipomenit.

Această rețeta de țuică fiartă a fost scrisă de regretatul Anton Roman în volumul „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”.

Ingredinte țuică fiartă ca la bunica

-500 ml ţuică

-5 linguriţe miere

-10 boabe piper

-10 cuişoare

– 1 vârf cuţit scorţişoară

Mod de preparare țuică fiartă ca la bunica

Cantitatea de țuică se pune într-un ibric la fiert alături de piper, scorțișoară și cuișoare. După ce țuica s-a încălzit pe foc, se adaugă mierea și se amestecă cât aceasta să se dizolve.

Apoi, la primul semn de dat în clocot, ibricul se trage de pe foc și se acoperă cu o farfuriuță pentru 2-3 minute.

De ce se bea țuica fiartă doar din cești

Este recomandat ca țuica fiartă să se bea din cești de lut, cât mai mici la gură, pentru a se răci cât mai încet, iar parfumul țuicii să poată fi simțit așa cum trebuie.

Radu Anton Roman, despre țuica fiartă

„Ţară friguroasă, prea puţin temperată, dar foarte continentală, România şi-a găsit, ca finlandezii ori norvegienii cu berea lor clocotită, încălzitoare interioare rapide, buiote comestibile cum se amuză francezii să le spună.

Ţuica, care numai de prune poate fi, altminteri e rachiu (de mere, pere, caise, ori din ce o mai fi) e, sub dealurile argeşene, de treizeci de grade, iar de la Haţeg şi Făgăraş spre nord, până-n hotarul vechi al Transilvaniei, de cincizeci şi chiar optzeci de tării, sub minunate nume:

palincă (ceea ce înseamnă vin ars în nibelungică), vinars, ginars, horincă. Tare ori slabă, e bună oricum! Şi imaginaţi-vă ce ar însemna viscolul românesc, muşcând îngrozitor din ferestre, fără lumina asta mică şi delicată de pe masă, a ţuicii fierte, la care să se-ncălzească omul pe înserate”, spunea Radu Anton Roman de băutura preferată a românilor.