Atunci când participi la Sfânta Liturghie din biserică, preoții și celelalte fețe bisericești au implementat un set de reguli care vizează normele de conduită a enoriașilor. Cum trebuie să se comporte oamenii, atunci când intră în lăcașul sfânt și merg să se roage.
Nu degeaba biserica este denumită Casa Domnului. Aici, preoții de consideră că oamenii trebuie să se pregătească pentru momentul când trec pragul acesteia.
De asemenea, în timpul slujbelor, creştinii trebuie să se comporte cu respect față de cele sfinte și să urmeze anumite norme de conduită, ca să nu-i deranjeze pe cei care vin să caute răspunsurile spirituale prin rugăciune.
Călugărul Nicodim Măndiţă a publicat o broşură cu ceea ce trebuie sau nu trebuie „să facem în Sfânta Biserică”, iar una dintre temele discutate este cea a vorbitului şi râsului în biserică.
„Noi, toţi creştinii – păstori şi păstoriţi – ne adunăm aici, în Sfânta Biserică, să ne curăţim de păcate, să ne luminăm ca îngerii, să nu ne întunecăm ca dracii. Să ne întâlnim cu El aici, în casa Lui.
Să ne rugăm Lui pentru iertarea păcatelor săvârşite, pentru a ne ajuta în viitor, iar nu pentru a ne întâlni aici unii cu alţii, a vorbi, a râde şi a face felurite neorânduieli, bucurând pe draci.
Ce care fac aceasta mai adaugă încă altă sarcină de păcate peste păcatele cu care au venit”, scrie călugărul. În cartea „Patericul românesc” sunt notate reflecţiile unui alt călugăr,
Vichentie Mălău, vieţuitor la Mănăstirea Secu în prima jumătate a secolului XX. Consideraţiile acestuia asupra celor care vorbesc sau râd în biserică, în timpul slujbelor, sunt chiar mai dure.”, scriu cei de la Adevărul.
Călugărul Vichentie Mălău își notează reflecțiile în cartea „Patericul românesc”. Fața bisericească a trăit la Mănăstirea Secu în prima jumătate a secolului XX. Ce scria omul lui Dumnezeu despre persoanele care râd sau vorbesc în biserică.
„Vorbirea, glumele şi râsul în biserică sunt păcate contra Sfântului Duh, adică contra puterii dumnezeieşti, căci prin acestea se dispreţuieşte sfinţenia bisericii şi se dă prilej de sminteală publicului. Ba, ceva mai mult, aceste urâciuni au devenit astăzi un obicei nedespărţit de biserică şi de credincioşii săi”, se arată în Patericul românesc.
Călugărul aminteşte de spusele lui Iisus Hristos, care-i mustră pe cei care au dat o altă folosinţă templului din Ierusalim:
„Casa mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile, iar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari” (Matei 21, 13).