Mulți oameni susțin că aud vocile morților sau simt morții. Noi cercetări ne pot oferi o perspectivă asupra acestui aspect. Asupra motivului pentru care unii oameni spun că-i pot simți pe cei care au plecat.
Oamenii de știință au identificat trăsăturile care pot face o persoană mai probabilă să pretindă că aude vocile morților. Conform noilor cercetări, o predispoziție la niveluri ridicate de absorbție în sarcini, experiențe auditive neobișnuite în copilărie și o susceptibilitate ridicată la halucinații auditive apar mai puternic în mediile clairaudiente auto-descrise decât populația generală.
Se spune că mediumii care „aud” spiritele se confruntă cu comunicări clairaudiente. Acestea sunt mai pregnante decât cele clarvăzătoare sau așa-zisele comunicări cu spiritele.
Mulți care simt spiritele sau aud voci se îndreaptă către credințe spiritualiste. Mai exact spre ideea că sufletele noastre continuă să existe după moarte și comunică cu cei vii printr-un mediu sau psihic. Astfel aceștia pot explica sensul sau semnificația experiențelor lor unice.
”Descoperirea ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine halucinațiile auditive care însoțesc bolile mentale, cum ar fi schizofrenia.”, spun cercetătorii.
Aceste experiențe reprezintă, de fapt, experiența de a vedea sau de a auzi ceva în absența unui stimul extern și atribuită spiritelor morților. Acest gen de experiențe sunt de mare interes științific.
Atât antropologii care studiază experiențe religioase și spirituale, cât și oamenii de știință care studiază experiențe halucinaționale patologice, au aprofundat aceste situații.
Cercetătorii ar dori să înțeleagă mai bine de ce unii oameni cu experiențe auditive raportează o experiență spiritualistă. Alți cercetători consideră aceste experiențe mai dureroase și dau un diagnostic de sănătate mintală celor în cauză.
”Spiritualiștii tind să raporteze experiențe auditive neobișnuite, care sunt pozitive. Încep să le aibă, devreme în viață, și sunt deseori capabili să le controleze. Înțelegerea modului în care acestea se dezvoltă este importantă.
Ne-ar putea ajuta să înțelegem mai multe despre experiențele dureroase sau necontrolabile ale auzirii vocilor.”, a explicat psihologul Peter Moseley de la Universitatea Northumbria din Marea Britanie.
Peter Moseley și colegul său psiholog Adam Powell de la Universitatea Durham din Marea Britanie au recrutat și chestionat 65 de medii clairaudienți din Uniunea Națională a Spiritualiștilor din Marea Britanie și 143 de membri ai populației generale recrutați prin intermediul rețelelor de socializare, pentru a determina ce diferențiau spiritiștii de publicul larg, care nu raportau că ar auzii vocile morților.
În general, 44,6 la sută dintre spiritiști au raportat că aud vocile morților zilnic. Un alt procent, de 79 la sută, au spus că experiențele fac parte din viața lor de zi cu zi. Și, în timp ce majoritatea au raportat că au auzit vocile din cap, 31,7% au raportat că aud vocile care erau externe.
În comparație cu populația generală, spiritiștii au raportat o credință mult mai mare în paranormal. Aceștia spun că au mai puține șanse să le pese de ce credeau ceilalți despre ei. În general, spiritiștii au avut prima lor experiență auditivă de tineri, la o vârstă medie de 21 de ani și au raportat un nivel ridicat de absorbție ulterior.
Acesta este un termen care descrie imersiunea totală în activități mentale sau a stării modificate și cât de eficient este individul în reglarea lumii din jurul lor. În plus, au raportat că sunt mai predispuși la experiențe asemănătoare halucinațiilor.
Cercetătorii au remarcat că nu auziseră de obicei despre spiritualism înainte de experiențele lor. Mai degrabă, îl întâlniseră în timp ce căutau răspunsuri. În populația generală, nivelurile ridicate de absorbție au fost, de asemenea, puternic corelate cu credința în paranormal.
Testele au mai arătat că nu aveau tendințe, spre deloc, cu susceptibilitâți la halucinații auditive. În ambele grupuri, nu au existat diferențe în nivelurile de credință în paranormal și susceptibilitatea la halucinații vizuale.
Aceste rezultate, spun cercetătorii, sugerează că experimentarea auditivă legată de „vocile morților” este, prin urmare, puțin probabil să fie rezultatul presiunii colegilor, a unui context social pozitiv sau a sugestibilității datorită credinței în paranormal. În schimb, acești indivizi adoptă spiritualismul, deoarece se aliniază la experiența lor și este semnificativ personală pentru ei.
Cercetările viitoare, au concluzionat ei, ar trebui să exploreze o varietate de contexte culturale pentru a înțelege mai bine relația dintre absorbție, credință și experiența ciudată și spirituală a fantomelor care șoptesc în urechea cuiva.