De ce o zi are doar 24 de ore. Puțini români știu adevăratul motiv
Se spune că măsura timpului, este o idee a oamenilor, pentru a-și putea contoriza orele, zilele, anii petrecuți într-o viață. Dar, cu toate astea, știm concret de ce o zi are doar 24 de ore? Încercăm în cele ce urmează să găsim răspunsul la această întrebare, și nu ar trebui să fim surprinși că puțini români știu adevăratul motiv.
Noțiunea de ”timp” nu există, e daor o plăsmuire omenească
După cum bine știe toată lumea, timpul este un aspect fundamental al vieții noastre și al universului, modelând modul în care gândim și experimentăm lumea din jurul nostru.
Mulți oameni de știință și filosofi susțin că timpul nu este o realitate fixă și obiectivă, ci mai degrabă o iluzie subiectivă și creată de om, după cum a spus Albert Einstein:
”Oamenii ca noi, cei care cred în fizică, știu că distincția dintre trecut, prezent și viitor este doar o iluzie încăpățânată și persistentă. Cu alte cuvinte, timpul este o iluzie.”
Vezi și: Timpul nu există? Ce descoperire revoluționară ar fi făcut fizica, conform unui profesor
Conceptul de timp a fost folosit timp de mii de ani pentru a măsura și urmări durata evenimentelor și succesiunea în care acestea au loc.
Specialiștii spun că, de fapt, timpul este o progresie liniară de momente care par să se deplaseze din trecut, prin prezent și în viitor.
Experiența timpului poate varia foarte mult de la o persoană la alta
Cu toate acestea, experiența timpului poate varia foarte mult de la o persoană la alta, iar percepția acestuia poate fi influențată de o gamă largă de factori.
De exemplu, experiența subiectivă a timpului poate părea că se accelerează sau încetinește în funcție de starea mentală a unei persoane.
Există și o explicație pentru această teorie. Atunci când ne distrăm, timpul pare să zboare, în timp ce în timpul sarcinilor plictisitoare sau monotone, poate părea că se prelungește la nesfârșit.
Iar acest lucru este ceva ce am experimentat cu toții în viața noastră. Mediul fizic, de exemplu, poate juca, de asemenea, un rol în modelarea percepției noastre asupra timpului, activitățile care au loc în medii necunoscute părând adesea să dureze mai mult.
Și astfel, inevitabil, ajungem la cuantificarea timpului, în secunde, minute, ore, zile, luni și ani, precum și la inevitabila întrebare ”de ce o zi are doar 24 de ore?”
Inevitabila întrebare ”de ce o zi are doar 24 de ore?”
Conform unor explicații pertinente date de cercetători, originea sistemului nostru de timp de 24 de ore într-o zi, care are fiecare oră împărțită în 60 de minute și apoi în 60 de secunde, ”este complexă și interesantă”.
Ziua noastră de 24 de ore provine de la vechii egipteni, care au împărțit timpul zilei în 10 ore pe care le măsurau cu dispozitive precum ceasurile cu umbre și au adăugat o oră crepusculară la începutul și o alta la sfârșitul zilei, spun cercetătorii fizicieni.
„Timpul de noapte era împărțit în 12 ore, pe baza observațiilor stelelor. Egiptenii aveau un sistem de 36 de grupuri de stele numite `decani`, alese astfel încât în orice noapte un decan răsărea la 40 de minute după cel precedent
Au fost produse tabele pentru a-i ajuta pe oameni să determine ora de noapte prin observarea decanilor. În mod uimitor, astfel de tabele au fost găsite în interiorul capacelor de sicrie, probabil pentru ca morții să poată, de asemenea, să poată spune ora.
În sistemul egiptean, durata orelor de zi și de noapte era inegală și varia în funcție de anotimpuri. Vara, orele de zi erau mai lungi decât cele de noapte, în timp ce iarna lungimea orelor era invers”, spun cercetătorii.
Ziua noastră de 24 de ore provine de la vechii egipteni
Subdivizarea orelor și a minutelor în câte 60 provine de la babilonienii antici, care aveau o predilecție pentru utilizarea numerelor în baza 60.
Vezi și: Misterele Egiptului Antic. Mituri false rămase în istorie
De exemplu, III II, folosind trăsături ușor diferite, însemna de trei ori 60 plus doi sau 182.
„Am păstrat de la babilonieni nu numai orele și minutele împărțite în 60, ci și împărțirea lor a unui cerc în 360 de părți sau grade.
Ceea ce nu am reținut este împărțirea lor a unei zile în 360 de părți numite `ush`, care echivalează fiecare cu patru de minute în sistemul nostru de timp.”
Cercetătorii mai spun că este probabil ca babilonienii să fi fost interesați de 360 pentru că aceasta era estimarea lor pentru numărul de zile dintr-un an. ”Adoptarea sistemului de bază 60 le-a permis probabil să facă calcule complexe folosind fracții”, mai spun fizicienii.
Chinezii din antichitate foloseau un sistem de timp dublu
În perioada antică, aici ziua era împărțită în 12 așa-numite ”ore duble”, inițial mijlocul primei ore duble fiind la miezul nopții.
Ei aveau, de asemenea, un sistem separat în care ziua era împărțită în 100 de părți egale, numite `ke`.
Ceea ce a complicat acest aranjament, sunt de părere specialiștii, a fost faptul că cele două sisteme nu se potriveau bine, deoarece exista un număr neintegral de ke în fiecare oră dublă, mai exact 8 1/3.
În China antică ziua era împărțită în 12 așa-numite ”ore duble”
Din cauza acestui inconvenient, mult mai târziu, în anul 1628 al erei noastre, numărul de ke dintr-o zi a fost redus la 96, concluzionează aceiași specialiști
În timp ce multe culturi aveau propriile calendare, nu pare să existe dovezi pentru metode echivalente de păstrare a timpului.
Astfel că, există o mulțime de informații disponibile despre calendarul mayaș, dar nu există nimic care să indice dacă și cum au subdivizat ziua, precizează cercetătorii în domeniu.
Deși răspunsul la inevitabila întrebare ”de ce o zi are doar 24 de ore?” nu este unul deloc ușor, în cele din urmă ne putem face o idee a cât de avansate erau aceste civilizații, mai ales când vorbim de cuantificarea noțiunii de timp.