Se spune din bătrâni că micuții care vin pe lume nu trebuie să aibă numele pus înainte de a primi taina botezului. Cu toate astea, de cele mai multe ori oamenii din ziua de azi nu respectă această regulă și se gândesc la toate detaliile chiar cu mult timp ca bebelușul să vină pe lume. Acest lucru nu este recomandat de specialiști. Care este motivul pentru care nu se pune numele până la botez? Mai multe persoane ar trebui să știe asta.
Creștinii cred cu putere în taina botezului. Acest eveniment îl apropie pe copil de Dumnezeu și îi oferă protecție divină pentru tot parcursul vieții. Se spune că tot în cadrul botezului micuțul primește și un înger care să îl ocrotească. Majoritatea părinților se gândesc la numele copiilor chiar și cu mult timp înainte ca ei să se nască, dar acest lucru nu este deloc recomandat.
Mulți sunt cei care se întreabă dacă e bine sau nu să facă acest lucru. Specialiștii au venit și cu câteva detalii. Concret, se spune din bătrâni că bebelușul va fi ,atacat de spirite’ rele dacă acesta va fi strigat pe numele pe care îl va purta. De asemenea, nu trebuie ca apa în care a fost botezat copilul să fie aruncată la rădăcina unui copac pentru că micuțul o să fie însoțit de ghinion.
Mai mult decât atât, micul creștin nu trebuie să poarte numele unei rude decedate pentru că nici el nu va avea zile. Botezul se face la opt zile de la nașterea copilului, în amintirea zilei când Hristos a fost dus la templu după naștere și tăiat împrejur. Acesta a primit numele Iisus, nume dat de înger.
În scrisoarea către Corinteni, apostolul Pavel spune: „Şi eu am botezat familia Ştefanei”. Sfântul Augustin zice: „Copililor, Biserica Mamă le împrumută picioarele altora ca să vină, inimile altora ca să creadă, limba altora ca să-și afirme credința”.
Botezul este un ritual din perioada Noului Testament și în aproape toate confesiunile creștine reprezintă modalitatea de intrare vizibilă în comunitatea creștină. Botezul este una din cele șapte taine în Biserica Catolică, în Biserica Ortodoxă și în Bisericile Vechi Orientale.
Cuvântul grec folosit în Noul Testament este baptízein (βαπτίζειν) și înseamnă cufundare/scufundare. Cuvântul a fost puternic impregnat de tradiția creștină și este aproape permanent echivalent cu expresia botez creștin.